Ce se ascunde în spatele unui credit bancar

După ce s-au trezit cu mii de procese pe rol în urma modificărilor succesive ale legislaţiei, bancherii din România au început să pună preţ pe metodele alternative de rezolvare a conflictelor cu clienţii, arată o analiză Capital. La nivelul Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), au avut loc mai multe discuţii în sensul promovării acestor tehnici, iar Asociaţia are şi un corp destul de solid de specialişti în mediere, format din foşti bancheri şi specialişti în drept. Mai mult, se pare că ARB a făcut şi o recomandare băncilor pentru a include în contractele de credit clauze speciale care să sprijine metodele alternative de rezolvare a eventualelor conflicte. Capital a întrebat cele mai mari bănci din România dacă au făcut acest pas. CEC Bank nu are probleme semnificative cu procesele, însă a introdus clauze speciale pentru mediere, încă din 2010, după cum ne informează reprezentanţii băncii. În aceeaşi situaţie se află şi UniCredit Ţiriac, care spune însă că a introdus recent astfel de prevederi contractuale. O clauză specială în acest sens are Volksbank, una dintre băncile afectate serios de procese. Pe de altă parte, Raif­feisen, BRD şi Bancpost au arătat că, deşi susţin căile alternative, nu au clauze dedicate şi nici nu intenţionează să le introducă în viitorul apropiat. O situaţie specială o întâlnim la BCR, cea mai mare bancă din România şi una dintre instituţiile de credit care s-au confruntat cu sute de procese. Banca are o clauză generală care include posibilitatea de a te adresa mediatorilor, însă precizează în mod explicit că aceasta „nu aduce atingere dreptului clientului de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva BCR“.

Mai uşor cu instanţa

Clauzele privind medierea au forme aproape identice la băncile care le aplică. Deşi pot constitui un avantaj pentru client, având în vedere că ambele părţi pot activa respectiva clauză, precizările pot fi interpretate şi ca o măsură în plus de protecţie pentru bănci. În cazul CEC, clauza sună astfel: „Litigiile şi neînţelegerile de orice fel privind încheierea, derularea, executarea şi modificarea contractului vor fi soluţionate de părţi pe cale amiabilă… iar dacă nu se ajunge la un acord amiabil, agreat de ambele părţi, acestea convin soluţionarea definitivă a divergenţelor pe cale judecătorească“. În interpretarea specialiştilor contactaţi de Capital, această prevedere înseamnă inclusiv faptul că acţiunea judecătorească nu poate începe până nu sunt parcurşi paşii specifici unei rezolvări amiabile. „Da, consecinţa neparcurgerii unei asemenea proceduri (de rezolvare amiabilă, n.red.) o reprezintă respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă sau prematură. Legea permite părţilor să stabilească obligaţia parcurgerii anumitor paşi înainte de a sesiza instanţa. Părţile stabilesc prin contract o procedură prealabilă obligatorie“, explică un avocat specia­lizat în drept bancar. Menţionăm că atât CEC Bank, cât şi UniCredit susţin că această clauză nu întârzie în nici un fel accesul la justiţie. Pe de altă parte, Volksbank admite că trebuie parcurşi paşii respectivi.

Motive

Pentru o bancă, o explozie a proceselor reprezintă o lovitură importantă, nu doar de credibilitate. Nici un efort nu pare prea mic pentru a evita o astfel de situaţie. Un motiv în plus îl aduce o prevedere privind clauzele abuzive, care ar trebui să intre în vigoare de la 1 iulie. Pe scurt, respectiva modificare reglementează procesele colective. Miza rezidă în faptul că băncile vor fi obligate, o dată cu introducerea în noul Cod Civil a acestui tip de procese, să modifice în toate contractele de creditare clauzele care ar fi considerate abuzive de către instanţe printr-un astfel de litigiu. Un studiu al BNR arată că băncile ar putea pierde astfel până la 5 miliarde de lei. Bancherii nu au făcut, de altfel, un secret din faptul că vor face totul posibil pentru a evita includerea în Codul Civil a acestor reglementări, iar Banca Naţională susţine demersul.

Cine face jocurile

Schimbarea Legii 193/2000 era cât pe ce să treacă neobservată, deşi modificările au fost stipulate încă din mai 2012 în legea de punere în aplicare a noului Cod de Procedură Civilă, ce a fost aprobată de Parlament, la iniţiativa Ministerului de Justiţie, notează portalul economica.net. Deşi afectează orice comerciant şi furnizor de servicii, spiritele s-au inflamat după ce presa a scris de impactul pe care îl poate avea legea asupra sistemului bancar. În ultimii trei ani, pe Legea 193/2000 au fost câştigate mii de procese dintre clienţi şi băncile creditoare. Dobânzile care variază la dorinţa băncii, fără nici un criteriu determinabil şi definit în contract, dobânzile fixe care cresc, comisioanele imense fără contra­prestaţie, aplicate la soldul iniţial al creditului, toate acestea şi nu numai au fost desfiinţate de instanţe, după ce clienţii au câştigat în cea mai mare parte procesele.

Bancherii, prin Asociaţia Română a Băncilor, au luat imediat atitudine şi au scris Ministerului de Justiţie şi băncii centrale, cerând ajutorul în faţa acestui nou pericol legislativ, ce a venit după episodul din 2010 când „intervenţia coordonată a BNR şi FMI” a dus la „contracararea” efectelor OUG 50. Fără sprijinul Guvernului, băncile ar urma să sufere pierderi cu mult peste cele pe care le-ar fi cauzat OUG 50, de aproximativ 600 de milioane de euro pe an, după cum arată estimările bancherilor.

Banca Naţională a plecat prima urechea la rugăminţile băncilor comerciale, iar Fondul Monetar a intrat rapid în joc. Când modificările la lege erau pe punctul de a intra în vigoare în februarie 2013, o dată cu restul Codului de Procedură Civilă, o ordonanţă de urgenţă le-a amânat pentru 1 iulie. Prorogarea a fost motivată de necesitatea realizării unui studiu de impact. BNR a primit de la bănci toate datele de care avea nevoie pentru realizarea studiului, însă anunţarea rezultatelor se lasă aşteptată, în condiţiile în care mai este doar o lună în care Parlamentul ar putea vota modificarea modificărilor la Legea 193/2000.

Ce vor bancherii

Băncile, împreună cu BNR, insistă că orice proces de această natură ar trebui să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care o consideră singura instanţă abilitată să judece astfel de cazuri. Unul dintre cele două noi articole spune că procesele se judecă după sistemul tur-retur, cu fondul la tribunalul de la domiciliul profesionistului şi apelul la Curtea de Apel – în concordanţă cu restul Codului de Procedură.

Radu Gheţea, preşedintele ARB, declara recent că băncilor le e teamă de o decizie a unei instanţe inferioare care ar putea pune în pericol stabilitatea sistemului bancar, deşi admite că au fost şi unele clauze abuzive. Pentru ca procesele să ajungă la Înalta Curte, bancherii trebuie să convingă Guvernul să propună o derogare de la lege Parlamentului.

Unele bănci sunt mai motivate decât altele să ajungă la Curtea supremă. BCR, de exemplu, a câştigat toate procesele la ICCJ. Performanţa avocaţilor BCR a dus până şi la anularea unei decizii definitive şi irevocabile în favoarea unui client, care stabilea că dobânda de referinţă variabilă a băncii de 9% trebuie asimilată Euribor (aflat acum la 0,2-0,3%) plus marja fixă din contract de 1,5 puncte procentuale. Completul de judecată de la ICCJ care a dat sentinţa favorabilă clientului a admis o contestaţie în anulare a BCR – o procedură excepţională şi care este foarte rar admisă – şi a casat sentinţa, fiind convins de argumentul avocaţilor că dobânda la credit nu poate fi mai mică decât cea la depozit.

Gheţea despre clauzele abuzive: O simplă decizie a unei instanţe poate să afecteze sistemul bancar.

Preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Gheţea, a reiterat faptul că problema clauzelor abuzive ar trebui tranşată doar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), pentru că băncile se tem de o eventuală greşeală a unei instanţe inferioare, care să afecteze tot sistemul. „O simplă decizie a unei instanţe poate să afecteze sistemul”, spune Radu Gheţea. „Avem destule exemple în care la prima instanţă se dă un verdict, la a doua se dă alt verdict şi la Înalta Curte se dau alte decizii. De asta nu vor beneficia numai băncile, ci şi clienţii”, a adăugat preşedintele CEC Bank, după ce a reiterat că procesele pe clauze abuzive, în înţelesul celor două noi articole care ar trebui să completeze Legea 193/2000 de la 1 iulie, ar trebui să ajungă până la ICCJ, şi nu doar până la Curtea de Apel.

Gheţea spune că bancherii se tem de erorile instanţelor inferioare, erori ce ar putea să provoace un risc sistemic, într-un sistem bancar altminteri solid, deşi admite că există unele clauze abuzive în contractele de credit.

BNR chiar a realizat un studiu cu informaţiile privind posibilele clauze abuzive ale fiecărei bănci în parte şi impactul asupra bilanţului în cazul în care ar fi nevoite să le elimine