Existența acestor lagăre, dezvăluită din septembrie 2017, ca urmare a mărturiilor difuzate de radioul american în uigură Radio Free Asia, și apoi de media occidentală, este susținută de o multitudine de informații oficiale chineze.
Studiul cercetătorului Adrian Zenz, specialist în politicile etnice chineze, precizează dimensiunea pe care a luat-o rețeaua lagărelor de reeducare apărute în mai puțin de un an în -Regiunea autonomă uigură, în vestul extrem al -Chinei.
Lagăre de deradicalizare
Xinjiang, regiune autonomă chineză, a fost teatrul unei rebeliuni din 2012 până în 2014 și al atentatelor jihadiste, uigurii, care au rădăcini turce, fiind musulmani sunniți și împotriva autorităților chineze.
„Taberele” înființate pentru rebeli au scopul „deradicalizării și transformării prin educație”, după cum arată numeroase documente oficiale și publice, dar Guvernul chinez rămâne evaziv când este întrebat despre această problemă, arată Le Monde.
Criteriile arbitrare de trimitere în astfel de lagăre, absența unui proces legal și caracterul forțat al detenției fac dificilă orice transparență.
Detențiile sunt justificate printr-un sistem complex și opac de evaluări, arată Human -Rights Watch. Elementele prezentate arată clar că este vorba de reeducare și că aceasta a evoluat în timp și s-a instituționalizat pentru a avea loc într-un mediu închis și securizat, explică Adrian Zenz.
Departamentele locale de justiție au lansat numeroase oferte publice – 68 între 2016 și 2018 – pentru construirea de centre de reeducare, iar aceste anunțuri specifică „obligația instalării de sisteme de securitate integrate” cu ziduri, bariere de securitate, garduri metalice, porți și ferestre întărite, sisteme și foișoare de supraveghere.
De asemenea, majoritatea ofertelor pentru construirea acestor lagăre, numite adesea „centre de formare și de obținere de competențe”, caută personal necalificat, de preferință cu experiență în poliție sau armată. Unele oferte divulgă coordonatele GPS ale șantierelor, trei dintre ele au fost astfel geolocalizate în mai de un student chinez din Canada.
Spălarea creierelor
Numărul persoanelor aflate în prezent în curs de „reeducare” variază între mai multe sute de mii și puțin peste un milion, uigurii fiind în număr de 10,5 milioane, mai precizează Zenz. Ipoteza sa este că între 5 și 10% din populația uigură din orașe și 10-20% din cea de la țară sunt trimise la reeducare.
Cercetătorul german arată că aceste proporții prezintă o asemănare frapantă cu estimările populației uigure considerate „problematică” de către autoritățile Regiunii autonome din ultimii doi ani. O logică a cotei alimentează deciziile plasării într-un centru.
„Transformarea prin educare”, credo-ul Chinei maoiste, are o lungă istorie în această țară, de la lagărele de „reeducare prin muncă”, abolite în 2013, la sesiunile speciale de deradicalizare rezervate membrilor mișcării Falungong, trecând prin „clase de studiu” unde călugări tibetani studiau „patriotismul”.
În Xinjiang, diferite clase de studiu au fost lansate între 2014-2015 și „elevii” sunt regrupați pe secțiuni după presupusa lor expunere la „ideile extremiste”, pentru sesiuni interne și externe de câteva zile, săptămâni sau mai multe luni.
Și învață mandarina, legile și ideologia comunistă. „Cursuri de spălare a creierelor”, potrivit uigurilor în exil.
Beijingul exercită multiple presiuni de intimidare și asupra membrilor comunității uigure care trăiesc în străinătate, fie că au adoptat naționalitatea țării gazdă, fie că sunt în continuare cetățeni chinezi.
La Paris, Berlin sau Istanbul, ei sunt țintele unei campanii de o amploare inedită. Agenții chinezi îi silesc să spioneze alți membri ai comunității în exil, să înceteze să participe la manifestații și pe unii să reintre în China. Arma folosită – amenințările sistematice cu detenția familiilor lor din Xinjiang
