În 2007 s-a vorbit mult despre filmul lui Joe Wright „Atonement”/ „Remuşcarea”, o poveste de dragoste între personajele interpretate de Kyra Knightley şi James McAvoy, distruse de Saoirse Ronan.
Fetiţa cu nume complicat de pronunţat şi turnătoare din fire în scenariul de acum patru ani, este readusă în atenţia publicului şi probabil în aşteptarea Oscarurilor, de acelaşi realizator care o transformă într-un fel de Nikita (nu Hruşciov, ci agenta secretă întrupată cândva de Anne Parillaud şi ulterior de Peta Wilson în serialul cu acelaşi nume).
Încă minoră, chiar şi în viaţa de toate zilele, actriţa irlandeză pare mai dură ca niciodată şi o puteţi regăsi şi pe genericul recentei producţii prezentate la TIFF „The way back” în care joacă şi ai noştri Alexandru Potocean şi Dragoş Bucur. Hanna este o fetiţă stranie, cu apucături de Bruce Lee şi Robinson Crusoe, în acelaşi timp, antrenată de un foarte reuşit Eric Bana, australianul căruia îi stă infinit mai bine cu barbă, pentru că scapă de amprenta verzuliului Hulk.
Viitoarea asasină, căci pentru asta este pregătită, se descurcă perfect, inclusiv în mânuirea arcului, instrument de luptă de care pare să-şi fi amintit mai toţi cineaştii, inclusiv în cutremurătorul „Trebuie să vorbim despre Kevin”, prezentat la Cannes în competiţia oficială, în care apărea şi Tilda Swinton, ce pare a fi o rudă apropiată a spelbei Saoirse Ronan.
Oficial este vorba despre o coproducţie europeano-americană (scenele de început fiind turnate în Finlanda), dar sunt cooptate şi alte continente. Din ţara cangurilor este adusă şi Cate Blanchett, mai puţin reuşită ca de obicei, într-un rol de antipatică supremă (s-a mai văzut şi în „Indiana Jones”), violentă şi periculoasă, dispusă chiar să tocmească un mercenar, pentru care Tom Hollander se descurcă foar¬te bine pe post de mutant genetic criminal.
Personajele negative sunt majoritar nemţi, ceea ce pare destul de primitiv, la atâta amar de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. O surpriză interpretativă o reprezintă Olivia Williams, soţia politicianului din „The Ghost Writer”/„Marioneta” devenită aici mamă, fostă hipioată, cu un trecut „vesel” şi foarte convingătoare. Berlinul, în schimb, e prezentat de juri că sunt blocurile răpciugoase de prin filmele autohtone, dar poate că e de înţeles, că au trecut şi ei prin comunism, chiar dacă poate mai puţin extrem, în estul capitalei.
Agenţii secreţi par a fi destul de debili, iar cei de care vor scenariştii (David Farr şi Seth Lochhead) să ne ataşăm sunt de-a dreptul geniali. Apar tot felul de figuri, care dispar uneori fără prea multe explicaţii, e strecurat şi un clovn care locuieşte în casa fraţilor Grimm (ocazie cu care ne amintim de ce peliculă nereuşită şi nedreaptă au avut parte cei care ne-au dăruit nişte basme fermecătoare), suntem plimbaţi puţin şi prin Maroc (dar nu cel din „Casablanca”, de care oricum ştim că era reprodus în studio) şi nu putem să nu ne întrebăm cum ar fi arătat produsul finit dacă l-ar fi dus la bun sfârşit unul dintre ceilalţi doi realizatori Alfonso Cuaron (părintele coşmardescului „Labirint al lui Pan” sau Danny Boyle, strălucitul adaptator al „Vagabondului miliardar”).
Ideea cam abracadabrantă şi scăpată total din mână spre final i-a aparţinut unui student al Facultăţii de Film din Vancouver. Scena de început aminteşte mult de „Vânătorul de Cerbi” şi, în caz că am fi putut-o uita, o repetă şi spre „the end” ca să fie un fel de coperte (coperţi, cum spun inculţii) ale decedatei (sperăm) Cântări a României. De remarcat că o educaţie impecabilă presupune şi multilingvism, poliglota Hanna având numai de câştigat de pe urma învăţării temeinice a mai multor limbi, dintre cele mai complicate.
Hanna
acţiune / coprod. 2011
1h 51min.
regia: Joe Wright.
cu: Saoirse Ronan, Eric Bana, Tom Hollander,
Olivia Williams, Jason Flemyng, Jessica Barden,
Cate Blanchett.
distribuit de InterComFilm Distribution SRL
