La Gala de deschidere a TIFF 2011, Mihai Chirilov a recunoscut că nu s-a aşteptat ca un proiect discutat cu Tudor Giurgiu la o bere să se transforme în doar zece ani într-un Everest al cinematografiei româneşti. La ediţie aniversară am invitat câteva persoane, strâns legate de festival, să ne vorbească despre TIFF.
Vă mai amintiţi prima ediţie a TIFF-ului? În 2002 s-au acordat patru premii. Până la cea de-a zecea ediţie, categoriile s-au înmulţit (sunt acordate peste 20 de premii), mai multe instituţii, posturi de televiziune şi companii s-au alăturat organizatorilor şi i-au susţinut tot mai mult, cu fiecare ediţie. Dar să nu uităm invitaţii, tot mai mulţi şi mai importanţi de la an la an. Pentru regizorii români, este o bucurie să participe la TIFF, dar mai multe citiţi în interviurile de mai jos. Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Constantin Popescu (singurul regizor român aflat în competiţia oficială anul acesta, cu filmul „Principii de viaţă”) şi Carmen Harabagiu (Country Manager HBO România) au acceptat propunerea noastră de a ne vorbi despre ce le place cel mai mult la TIFF, cum găsesc ei acest festival şi cum şi-l imaginează peste alţi zece ani.
Corneliu Porumboiu
Aţi urmărit competiţiile de la TIFF?
O singură dată am fost în juriu şi atunci am văzut toate filmele din competiţie. Dar, de obicei, am mers cu filmele mele, aşa că până în prezent am participat la cinci ediţii. Prima dată am fost în 2004 cu două scurtmetraje, în 2006 cu „A fost sau n-a fost”, după care am fost în juriu, apoi în 2009 cu „Poliţist, adjectiv”, iar anul trecut am ajuns la Cluj pentru o masă rotundă.
Cum vi se pare TIFF-ul?
E cel mai important festival din România, are deja publicul lui. La Cluj s-a format un public deosebit, cel puţin pentru filmele mele. Nu degeaba la Cluj, din câte ştiu eu, numărul spectatorilor e egal cu cel din toată România, exceptând Bucureştiul. Acest festival a format acest public pentru un anume tip de cinema, care nu este tocmai cel hollywoodian. Şi pentru noi – regizorii, actorii – este important. Pentru mine sigur este, toate filmele mele au avut premiera naţională la TIFF. În general sunt două proiecţii, la care vin 2.000 de oameni, ceea ce, la un festival, este enorm.
Internaţional îl vedeţi important?
Competiţia se axează pe primul sau al doilea film al unui regizor, cred că mai bine vă pot răspunde regizorii străini care au venit aici. Dar cred că este important pentru cineaştii din Argentina sau din Mexic, ale căror filme sigur nu vor fi distribuite în România. Pentru ei, cu siguranţă, este important să ajungă la un festival aici, filmul lor să fie văzut de un public avizat, la care în mod normal n-ar avea acces.
Ce vă place cel mai mult la TIFF?
Atmosfera! Este relaxantă pentru mine. Publicul, este un public cald, interesat de filmul românesc. Mă simt ca acasă.
Cum îl vedeţi peste zece ani?
Am observat că de la ediţie la ediţie vin din ce în ce mai mulţi tineri, sper să crească. Din ce am observat, sălile sunt mereu pline, sper ca publicul să rămână interesat. Oricum, festivalul a crescut foarte mult, iar de anul acesta are şi un nou statut. TIFF vrea să crească şi în următorii ani, dar cred că dezvoltarea lui este strâns legată de infrastructură.
Cristi Puiu
Aţi urmărit ediţiile anterioare ale TIFF? Competiţiile?
Nu, în general nu urmăresc competiţiile. Mă interesează în schimb ce filme sunt selecţionate, dacă sunt autori care mă interesează. Nu urmăresc cine a luat premiul, la ce categorie, sunt lucruri care pentru mine contează mai puţin.
Mergeţi anual la TIFF?
Nu. De fiecare dată când am fost, am mers cu treabă, nu m-am dus special pentru festival. Nu mă înţelegeţi greşit, eu nu prea merg la festivaluri. „Moartea domnului Lăzărescu” a fost invitat la vreo 120 de festivaluri, m-am dus doar la cinci.
Cum găsiţi acest festival?
Este un festival important pentru cinematografia română şi totodată este şi un eveniment monden. Un festival de film, şi nu mă refer doar la TIFF, înseamnă mai mult decât prezentare filme, competiţie, premii. Un festival de film înseamnă întâlnire cu producătorii, cu oamenii din interiorul celorlalte cinematografii sau, dacă vreţi, cu oamenii cinematografiei, aşa cum îmi place să mă gândesc la cinematografie. Mă gândesc la cinema ca la o patrie unde se întâlnesc autori veniţi din toate colţurile lumii. Pentru mine nu există cinematografie română, americană sau franceză, pentru mine există doar CINEMA. Chiar dacă organizatorii nu-şi propun, aceste întâlniri se petrec în mod accidental şi eu pentru aceste întâlniri aleg festivalurile.
Cum vedeţi TIFF în comparaţie cu alte festivaluri din afară?
TIFF este un festival la fel de important pe cât de importante sunt festivalurile de talia TIFF din Europa. Eu nu sunt un specialist în festivaluri, dar altceva vă pot spune. Anul trecut am fost preşedintele juriului la Festivalul din Sarajevo, un festival mai bătrân ca TIFF-ul nostru, iar diferenţa de anvergură între Sarajevo şi Cluj nu există, sunt la fel de mari amândouă. Cu siguranţă sunt mai multe opinii legate de ceea ce tocmai am spus.
Ce v-a plăcut la TIFF?
Motivul numărul unu pentru care merg la un festival de film, dincolo de faptul că este şi filmul meu selecţionat ori în competiţie, este oraşul-gazdă. Mă simt bine la Cluj!
Cum vedeţi TIFF-ul peste zece ani?
Nu ştiu cum va fi şi nici nu m-am gândit la asta. Altceva vă pot spune, cum doresc eu să fie festivalul. Îmi doresc foarte mult ca TIFF-ul să fie un festival de film, să nu ajungă să se păcălească, să ajungă doar un loc în care se adună mondenităţile planetare şi unde filmul este ultimul lucru care contează. Asta se întâmplă în general la festivalurile mari. Pentru a fi cu adevărat un festival de film, TIFF-ul are nevoie de un lucru: nu-i lipseşte publicul, organizatorilor nu le lipsesc energia şi inspiraţia şi motivarea, însă îi lipsesc sălile de cinema. Sunt prost echipate. Am înţeles că cinematograful Republica a fost modernizat şi lucrurile vor sta cu totul altfel începând cu această ediţie. Cred că toate ar trebui să fie echipate corespunzător. Dacă aş avea bani, dacă aş fi milionar, eu aş construi un spaţiu destinat acestui festival la Cluj. Exact cum au făcut la Cannes. Spun asta pentru că TIFF-ul este important pentru mine şi este important că lucrurile s-au sincronizat oarecum. Odată cu venirea filmelor româneşti, a noului val cum se spune, care au fost premiate şi care au făcut ca România să fie privită altfel de către străini, a apărut şi un festival de măsură. Ce aveam înainte de el este nesemnificativ.
Constantin Popescu
De-a lungul anilor, aţi urmărit festivalul?
Începând cu anul 2005, da, am urmărit ce se întâmpla la Cluj şi pot să vă spun că TIFF a evoluat foarte frumos, a crescut de la an la an. Este un festival din ce în ce mai mare, fără discuţie, cel mai puternic din România.
Cum îl vedeţi dumneavoastră?Festivalul este foarte important şi trebuie văzut de cât mai mulţi. Acesta este scopul principal, nu? TIFF este locul potrivit unde poţi vedea filme multe şi de calitate. În primul rând, publicul clujean este unul deosebit, mult mai cald şi mult mai educat din punct de vedere cinematografic. Este o ocazie extraordinară de a întâlni mulţi oameni, de a vedea foarte multe filme şi diverse.
Internaţional îl găsiţi important?
Da, este important, tinde şi va fi un festival şi mai important. Este unul dintre festivalurile puternice din lume şi nu pentru că o spun eu, ori pentru că sunt român, ori pentru că-l cunosc pe Tudor Giurgiu. Nu are nici o legătură. Aşa este! În ultimii zece ani, m-am plimbat pe la multe festivaluri din lume şi pot să vă spun că nu sunt foarte multe festivaluri, păstrând proporţiile, atât de bine organizate precum TIFF.
Ce vă place cel mai mult la TIFF?
Îmi place Clujul, sincer. Îmi place atmosfera, îmi plac oamenii, îmi place mâncarea din Cluj, şi-mi place că pot vedea foarte multe filme. Numărul mare de filme încadrează festivalul de la Cluj într-o categorie specială de evenimente cinematografice.
Cum îl vedeţi peste zece ani?
Cred că o să fie un festival mai mare, mai puternic, cu ceva mai multe filme, dar probabil va fi şi într-o altă categorie. Mie mi-ar plăcea să rămână aşa, unde este acum. De cele mai multe ori, festivalurile mai mici sunt mai interesante. Organizatorii acestor festivaluri se străduiesc să aducă public în săli, filme importante şi interesante. Atunci când ajungi un festival de categorie A, de multe ori lucrurile devin un pic plictisitoare, câteodată, şi trase la indigo. Mi-ar plăcea să rămână aşa cum este acum, pentru că este un festival special.
Carmen Harabagiu
Care au fost motivele pentru care HBO România s-a alăturat TIFF-ului?
HBO România a susţinut întotdeauna industria filmului românesc şi nu putea rata ocazia de a se alătura unui festival, care încă de la început promitea să ajungă cunoscut şi important. Cum era de aşteptat, festivalul a evoluat de la an la an, dar şi aşteptările participanţilor, juriului şi publicului au crescut proporţional. De-a lungul anilor, colaborarea dintre HBO şi TIFF a evoluat favorabil pentru ambele părţi. Consider că este foarte important pentru cineaştii români să participe la acest festival, obţinând sau confirmându-şi notorietatea în rândurile publicului român, dar şi ale celui străin.
Cum îl vedeţi peste zece ani?
De la prima ediţie până la cea de-a zecea, festivalul şi-a îmbunătăţit organizarea, numărul proiecţiilor şi al evenimentelor speciale a crescut într-un mod impresionant, iar publicul a fost din ce în ce mai numeros. Peste încă zece ani aş putea spune că TIFF va deveni unul dintre cele mai importante festivaluri din Europa, iar HBO va fi cu siguranţă prezent şi va avea un aport şi în viitor la creşterea acestui eveniment.
