Părţile bune rămân Motanul încălţat şi „multilateral dezvoltat” (că tot i-a apucat pe unii nostalgia comunistă) şi Măgăruşul, la fel de ironic şi aparent nesuferit. Nu-i vorbă că vocile lor şi în realitate sunt cele mai, să le zicem… radiogenice, respectiv Antonio Banderas şi Eddie Murphy. Cameron Diaz şi Mike Myers, Fiona şi Shrek, reuşesc să agaseze inclusiv prin ton. Ceilalţi căpcăuni fiind net mult mai drăguţi. Pentru că sunt la modă magicienii de la „Harry Potter” încoace, non-stop, în acest nou mileniu, apare şi aici unul, personaj exclusiv negativ, cu un nume greu de pronunţat şi de nereţinut: Rumpelstilskin, căruia îi dă glas Walt Dohrn. El îi propune monstrului verde, exasperat că nu mai este temut de nimeni, să-i schimbe, pentru o vreme, soarta, fireşte, atrăgându-l într-o capcană. Şmecherul este secondat de vrăjitoare călare pe mătură care fireşte că amintesc de „Vrăjitorul din Oz”, de unde s-a copiat fără milă. Shrek are 24 de ore să-şi regăsească nevasta cu tripleţi cu tot (două fete şi un băiat), plus prietenii, dintre care Măgăruşul, între timp, s-a însurat cu o balauriţă, care scuipă foc. De-a lungul întregii aventuri, apare chiar şi un anunţ televizat, culmea, dintr-o oglindă (nu e OTV-ul, ci cea a mamei vitrege din „Albă ca Zăpada”). În continuare, soacra lui Shrek, Regina Lillian, chiar dacă apare foarte puţin, are vocea lui Julie Andrews, neuitata Mary Poppins sau guvernanta din „Sunetul muzicii”. Sporeşte curiozitatea pentru acest nou capitol faptul că e produs în 3D, ba chiar şi pe IMAX, ceea ce-i dă ceva prospeţime. Jocul cu călătoria în timp, în care dacă schimbi ceva, se duce totul de râpă, este şi el unul tot mai prezent în ultimul an. Ar mai fi de discutat tortul de aniversare, pe care mă tem că mulţi părinţi, la îndemnul copiilor, vor încerca să-l reproducă. Vă asigur că e de un kitsch perfect, cu curcubeul lui cu tot, pe care se reped cei trei purceluşi, extrem de nereuşit desenaţi. Autografele pe care le dă Shrek pe furci şi torţe sunt ce-i drept o chestie originală, iar scena de reproşuri dintre el şi nevastă-sa aminteşte de serialele cu nesfârşitele scandaluri conjugale. Perucile vrăjitorului înciudat, care-şi doreşte la propriu ca Shrek să nu se fi născut vreodată, ca să pună el mâna pe întreaga împărăţie, sunt alese în funcţie de stările prin care trece mititelul, veşnic pus pe harţă şi disperat, care mai face din când în când câte o şedinţă de consiliu cu cotoroanţele, care-i ştiu de frică. Mişcarea de Rezistenţă a căpcăunilor, care brusc se înmulţesc, e o idee de prost gust şi cu siguranţă că i-a supărat pe francezi, care au un adevărat cult pentru cuvântul în sine.
Cel mai reuşit este genericul de la DreamWorks Pictures, inventat de însuşi Steven Spielberg, şi care aminteşte de fiecare dată de bicicleta fermecată din „E.T.”, dând de înţeles că, e de fapt din aceeaşi sămânţă genială, cinematografică, precum înaintaşul său, inegalabilul totuşi Walt Disney.
SHREK PENTRU TOTDEAUNA/SHREK FOREVER AFTER
SUA, 2010, 1h 33min.
Regia: Mike Mitchel. Voci: Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz, Antonio Banderas, Julie Andrews, Walt Dohrn. Distribuit de Ro Image 2000.
