Recenta condamnare a industriaşului Mihail Hodorkovski la încă şase ani de închisoare readuce în prim-plan una dintre cele mai spectaculoase transformări de imagine a vremurilor noastre: din mogul în militant pentru drepturile omului. Cum s-a petrecut ea?
În 2003, când era arestat, Mihail Hodorkovski era al 16‑lea cel mai bogat om din lume, în topul Forbes, cu o avere de peste 15 miliarde dolari. Se afla pe punctul de a crea o supercompanie petrolieră care ar fi fost devansată doar de ExxonMobil ca volum, pe bazele Yukos. Arestarea lui era cel mai răsunător dintr-un şir de evenimente legate de oligarhii apăruţi în vremurile lui Boris Elţin şi intenţiile lui Vladimir Putin, aflat la sfârşitul primului mandat, de a-i îndepărta. De ce era vinovat Hodorovksi? Oficial, de evaziune fiscală. Neoficial, s-a vorbit despre sprijinul financiar acordat unor partide reformiste ca Iabloko sau Uniunea Forţelor de Dreapta, fundamental opuse formaţiunii Rusia Unită a lui Putin.
Au urmat cei opt ani din prima sentinţă şi cel de-al doilea proces, de pe urma căruia Hodorkovski a fost condamnat la încă şase ani de închisoare. În lipsa condamnării, fostul magnat ar fi ieşit din închisoare în 2011. Cea de-a doua sentinţă consacră ceea ce The Economist numea „transformarea domnului Hodorkovski, dintr-un oligarh necruţător, (…) într-un prizonier politic şi luptător pentru libertate”. Conform instanţei ruse, Hodorkovski şi colaboratorul său Platon Lebedev şi-ar fi însuşit două treimi din producţia de petrol a Yukos, pe o perioadă de şase ani. Infracţiunea se bate cap în cap cu frauda pentru care fusese Hodorkovski condamnat iniţial: dacă ar fi furat atâta petrol, de unde sau la ce ar fi putut face evaziune fiscală?
Privit iniţial cu o oarecare circumspecţie, ca (fost) oligarh, Hodorkovski este un nume în sprijinul căruia au început să vorbească un Elie Wiesel sau un Mario Vargas Llosa. Povestea lui oferă, de fapt, o temă de meditaţie: în zilele noastre, abuzurile politice nu se săvârşesc împotriva îngerilor. Nedreptăţiţii au şi ei partea lor de vină, iar binele şi răul sunt greu de decelat în astfel de poveşti.
