Pe harta Uniunii Europene se află o gaură vizibilă și mare, formată din cele cinci foste părți ale Iugoslaviei, plus Albania. Liderii acestor țări sunt dornici să adere la blocul comunitar, în timp ce UE, îngrijorată de stabilitatea din Balcanii de Vest și de influența crescândă a Rusiei și Chinei, este, de asemenea, dornică – chiar dacă nu chiar acum, ținând cont de pandemia în plină desfășurare și nu înainte ca țările cu pricina să îndeplinească dispozițiile sale.
Cine vrea să intre în UE?
Albania, Muntenegru, Serbia, Macedonia de Nord, Bosnia-Herțegovina și Kosovo sunt țările care stau la rând la intrarea în UE. Statele doritoare din Balcanii de Vest formează un cluster care se extinde spre est de Croația, cea mai recentă adăugire a UE în 2013, până în Grecia și Bulgaria, cea mai săracă națiune a sa, potrivit Bloomberg.
De ce să se extindă UE?
Statele care aspiră să adere la blocul comunitar sunt deja înconjurate de alți membri ai UE, care s-au extins pentru prima dată în fosta Europă comunistă în 2004 și nu vor fi cu adevărat complete fără pământul de pe malul continentului. Geografic, istoric și cu puternice legături economice – UE este de departe cel mai mare investitor și partener comercial al regiunii – sunt argumentele care susțin extinderea Uniunii, care ar putea ajuta la stabilizarea politicii în acele țări și ar crește unul dintre cele mai mari blocuri comerciale din lume cu 18 milioane de oameni. Conform analizei, alăturarea acestor state la UE ar ridica, de asemenea, nivelul de trai al națiunilor care au văzut milioane de cetățeni care migrează către statele mai bogate ale UE în căutarea unei vieți mai bune.
Cât de curând se pot înscrie?
Cele mai târziu termen pentru unele state ar fi 2025, arată analiza Bloomberg. Criteriile includ standarde democratice, guvernanță, reziliență economică și relații externe. De obicei, a durat un deceniu pentru ca alte state ex-comuniste să se pregătească. Serbia și Muntenegru sunt primele, în timp ce Albania și Macedonia de Nord ar putea începe discuțiile de aderare. Bosnia-Herțegovina și Kosovo nu au devenit încă înscrise pe lista candidaților oficiali. Președintele sârb, Aleksandar Vucic, a cerut blocului să ofere o „dată țintă, nu doar perspectiva” acceptării.
Care sunt obstacolele?
Cel mai mare obstacol este reprezentat de tensiunea dintre Serbia și fosta sa provincie Kosovo, care și-a declarat unilateral independența în 2008, întrucât blocul nu va lua în considerare candidații cu dispute deschise la frontieră. Anii de mediere a UE între dușmanii din timpul războiului au produs puține progrese. O soluție ar putea determina cinci țări din UE care nu recunosc Kosovo să adere la majoritatea blocului în acceptarea acestuia ca stat suveran, susține analiza citată. Cea mai disfuncțională țară este Bosnia-Herțegovina. Are un sistem de partajare a puterii între trei grupuri etnice principale după un război din 1992-1995, partea sârbă amenințând uneori să se separe.
Cât de dornică este UE?
Plecarea sinuoasă a Regatului Unit și scăderea democrației din Ungaria și Polonia au făcut ca unii membri să fie reticenți în a îmbrățișa mai mulți participanți. De asemenea, virusul a făcut ca problema să fie mai puțin prioritară. Macedonia de Nord și Albania au obținut aprobarea în 2020 pentru a începe negocierile de aderare, dar negocierile nu au început pe fondul opoziției din partea Franței și a altor state care susțin că UE trebuie să rezolve mai întâi provocările interne. De asemenea, Bulgaria blochează Macedonia de Nord din cauza problemelor de limbă și de istorie comună. După ce a mobilizat 3,3 miliarde de euro (3,9 miliarde de dolari) în 2020 pentru Balcanii de Vest, UE a declarat într-un raport din octombrie 2020 că „o politică de extindere credibilă este o investiție geostrategică în pace, stabilitate, securitate și creștere economică în întreaga Europă”.
Ce ar trebui făcut?
Toate cele șase țări trebuie să își consolideze economiile și să adopte reguli privind impozitele, protecția mediului, proprietatea intelectuală, siguranța alimentară și energia la normele UE. PIB-ul lor combinat este de aproximativ 112 miliarde de dolari, mai puțin de jumătate din cel al României. Alte deficiențe includ slăbiciunea instituțiilor, statul de drept, drepturile omului, transparența și responsabilitatea. Corupția și criminalitatea organizată sunt endemice. În timp ce UE investește în infrastructură și economii locale, interesele consolidate în industrii, de la energie la construcții, împiedică eforturile de a asigura o concurență loială. Timp de decenii, guvernele au oferit ajutoare de stat companiilor pe care le dețin sau le controlează, creând monopoluri. Cu toate acestea, viitorii membri ai UE oferă forță de muncă înalt calificată și cu costuri reduse, care atrăgea investiții străine chiar înainte ca pandemia să-i determine pe unii producători din UE să-și mute părți din lanțurile lor de aprovizionare din Asia mai aproape de casă.
Care este imaginea mai largă?
Potrivit analizei Bloomberg, acceptarea națiunilor în UE ar ajuta la izolarea regiunii de influența Rusiei, Chinei și Turciei, care au interese să-și aprofundeze punctele la pragul blocului. Trei dintre țările care aspiră – Albania, Muntenegru și Macedonia de Nord – sunt deja membre NATO, în timp ce Serbia menține neutralitatea militară și păstrează legături strânse cu aliatul tradițional al Rusiei. De asemenea, China dezvoltă relații mai strânse în zonă (Serbia și-a cumpărat drone de atac și are în vedere achiziționarea de rachete), precum și furnizarea de investiții și finanțare pentru proiectele de infrastructură.
Cât de dornici sunt candidații?
Aderarea la bloc este o prioritate majoră pentru toate națiunile din Balcanii de Vest, unde partidele politice sceptice ale UE se descurcă slab la alegeri. Sprijinul popular pentru aderare variază de la un stat la altul, dar cei favorabili sunt mai mulți decât cei împotrivă. În Barometrul său balcanic din 2021, Consiliul regional de cooperare susținut de UE i-a întrebat pe respondenți dacă aderarea ar fi bună, rea sau neutră pentru economiile lor. Muntenegrenii și albanezii au fost cei mai dornici să intre în bloc, în timp ce bosniacii au manifestat cel mai puțin entuziasm.
