Planul prevede crearea unui nou statut de viză, care le va permite, în teorie, imigranţilor cu calificări inferioare celor cerute în mod obişnuit pentru a veni să muncească în Japonia.
Candidaţii vor trebui totuşi să întrunească anumite condiţii, printre care aceea de a avea cunoştinţe de limbă japoneză care să le permită ”să nu se confrunte cu handicapuri în viaţa cotidiană”.
Agricultura, comerţul cu amănuntul, construcţiile, îngrijirea persoanelor vârstnice sau copiilor duc lipsă de forţă de muncă, japonezii fiind reticenţi să se angajeze din cauza condiţiilor dificile de lucru şi a salariilor neatractive.
Mediul de afaceri, de care premierul Shinzo Abe este apropiat, pledează de mai mult timp pentru deschiderea porţilor pentru forţa de muncă străină, dar guvernul trebuie să manevreze cu prudenţă pentru a nu provoca nemulţumirea naţionaliştilor, care sunt şi principalul sprijin popular al Partidului Liberal-Democrat (PLD), aflat la guvernare.
De altfel, autorităţile au avut grijă să precizeze că nu este vorba despre o deschidere spre o imigraţie masivă.
Programe anterioare de primire a unui număr limitat de imigranţi, pentru o durată determinată şi în vederea formării lor înainte de revenirea în ţara de origine, au fost criticate pentru că au servit drept cadru pentru exploatarea mâinii de lucru ieftine.
Potrivit statisticilor oficiale, în Japonia existau, în 2017, 1,28 milioane de lucrători străini, într-o populaţie de 128 milioane de locuitori.
Peste o treime dintre aceşti străini (459.000) sunt soţi sau soţii ale unor cetăţeni japonezi, sud-coreeni aflaţi de multă vreme în Japonia, dar care şi-au păstrat cetăţenia, sau descendenţi ai unor japonezi care au emigrat.
Acestora li se adaugă 259.000 de studenţi, 238.412 de persoane cu calificare înaltă şi 257.800 care beneficiază de un statut de formare profesională.
