Pe nesimţite, aşa cum trec anii de după 1989, filmele din seria „Liceenilor” au îmbătrânit surprinzător de frumos, fără pretenţii de a fi ocolit, în epocă, cenzura comunistă. Ceea ce în Germania s-a numit Östalgie, adică Nostalgia Estului, şi s-a ipostaziat în filme ca memorabilul „Goodbye, Lenin”, începe să se vadă şi în România în alte forme decât rudimentarele oftaturi după Ceauşescu ale strungarului fruntaş devenit taximetrist.
Citiţi continuarea pe comănescu.ro
