Lacrimile unei mame pentru fiul ei pierdut… Nadiia Makarenko trăiește zi de zi un coșmar prin care nici o mamă nu ar trebui să treacă vreodată. Se împlinesc șapte ani de când biata femeie își așteaptă copilul să se întoarcă de pe front, acasă. Autoritățile îl consideră pe Anton mort la datorie. Însă mama lui crede că băiatul a căzut prizonier în mâinile separatiștilor proruși din estul Ucrainei.
Acum șapte ani, Anton a fost încorporat și a plecat să lupte împotriva separatiștilor pro ruși din estul Ucrainei. Iar Nadiia Makarenko nu a mai auzit despre el nimic. Pe atunci, băiatul avea doar 24 de ani. A plecat de acasă la 1 februarie 2015 și a fost trimis la 500 de mile depărtare, până în regiunea Donbass. Aici, s-a alăturat forțelor ucrainiene care luptau împotriv rebelilor.
După nouă zile, camionul în care se afla a căzut într-o ambuscadă, iar soldații care se aflau în mașină au fost uciși. Cu toate acestea, Nadiia Makarenko refuză să creadă că băiatul ei a murit. Și are un motiv întemeiat. Femeia nu a primit trupul neînsuflețit al copilului ei. Motivul? Anton nu a fost găsit nicăieri.
„Nu a fost acolo. Au fost soldați care au murit atunci dar Anton pur și simplu nu era acolo. Nu a fost acolo. Nu l-au găsit! Nu l-au găsi nici lângă vehicul, nicăieri altundeva”, spune femeia printre lacrimi dar cu speranță în glas.
Femeia crede că Anton este prizonier de război
Femeia spera că băiatul este în viață cu atât mai mult cu cât Ombudsmanul Ucrainei a declarat că separatiștii au prins și au arestat mai mulți prizonieri. Este vorba despre 314 ucraineni, printre care se numără și 44 de soldați. Alte 258 de persoane sunt clasificate ca date dispărute în acțiunile desfășurate în est.Anton Makarenko însă nu se numără printre ei.
Darya Morozova, care se ocupă de drepturile prizonierilor din regiunea Donețk, aflată sub ocupație rebelă, a declarat că jobul ei presupune eliberarea a 94 de persoane. Când a întrebat oficialii din Rusia dacă dețin informații despre soldații ucraineni arestați de rebeli, Kremlinul a fost categoric: spus „ Rusia nu are nimic de-a face cu asta în general”.
În căutarea fiului ei, Nadiia a apelat la armată și la Serviciul de Securitate al Ucrainei – cunoscut sub numele de SBU – la guvern și la Avocatul Poporului.
„Știți, când eram în biroul prezidențial, în Serviciul de Securitate a Statului a fost înlocuit oficialul responsabil de prizonierii de război. Au spus literal: „Dragi mame, nu veți ști nimic despre locul unde se află copiii dumneavoastră până nu vor fi pe teritoriul nostru. Asta e, cazul este închis.”
„Am sentimentul că în orice clipă ușa se va deschide”
Nadiia s-a luptat în instanțe pentru ca Anton să fie recunoscut drept prizonier de război și inclus în listele pentru eventualele schimburi de prizonieri. Potrivit unei hotărâri judecătorești, el este ținut în captivitate. Pentru SBU, el este dispărut în acțiune.Pentru alții, este înmormântat în estul Ucrainei. Dar pentru Nadiia mai există speranță.
„Pentru mine, războiul continuă, cum se termină totul, nu știu. Dar Denisova spunea acum trei zile la televizor că mai sunt 400 de prizonieri acolo. Încă am acest sentiment că în orice moment, ușa se deschide… Știu că nu va fi așa. Știu că nu va fi așa. Vor fi întrebări și toate astea. Dar știu că va veni acasă cu siguranță. Cred că acesta este singurul rezultat. Nu se poate fi altfel”, a mai spus femeia printre lacrimi.
Urmărește România Liberă pe Facebook și Google News!
