O caracteristica, mereu aceeasi, pana la a deveni traditionala, a defunctului targ de carte Bookarest, era coada care se forma, de obicei la editura Albatros, unde in ultimul deceniu si mai bine isi publica volumele, in fata domnului Octavian Paler. Zeci, sute de persoane, anonimi sau celebritati ei insisi, stateau cuminti in asteptarea unui autograf al acestui foarte cunoscut si iubit scriitor. Caci domnul Paler este, inainte de toate si in ciuda a ceea ce pot crede telespectatorii, un scriitor. Si nu unul oarecare, ci un scriitor care a prins inima unui anume public, al sau, un public in crestere dupa 1990, atunci cand autorul „Mitologiilor subiective”, al „Drumurilor prin memorie”, al „Scrisorilor imaginare” si-a dezvaluit si cealalta fata a personalitatii. Daca, in epoca anterioara, in cea comunista, Octavian Paler era cunoscut mai ales ca un fin si subtil comentator al trecuturilor ilustre, de la Grecia Antica la Italia Renasterii, dupa ce revolutia si-a pus ghilimelele definitive, domnia sa a apasat pe latura morala, coroziva chiar, de o exigenta rar intalnita in literatura si publicistica noastra fata de minciuna, ipocrizie, ticalosie. De la „Viata pe un peron”, de la „Un om norocos”, de la „Caminante”, de la „Un muzeu in labirint”, literatura srisa de Octavian Paler a trecut mai departe, la „Eul detestabil”, la „Vremea intrebarilor”, la „Don Quijote in Est” si „Rugati-va sa nu va creasca aripi”. Polemistul cordial de altadata a devenit un fel de Casandra, postura pe care si-o asuma fara ezitare, ca si pe aceea de Don Quijote al timpului sau.
Daca Geo Dumitrescu scria „Doamne, ce bine e sa ai certitudini”, Octavian Paler constata, dupa o lunga si sinuoasa viata, ca si le-a pierdut pe mai toate. „Autoportret intr-o oglinda sparta” cuprinde scurte meditatii, fulgeratoare uneori, lente, dar tot atat de profunde alteori, dar mai ales cuprinde imensa deziluzie a lui Octavian Paler omul, cel care a vazut prabusindu-se de cateva ori in ultimii ani cele mai indraznete iluzii, cele mai clare certitudini ale sale, impartasite cu altii: „Cam toate certitudinile mele, cate au fost, sunt acum ciuruite de indoieli, ca niste haine roase de molii. Mi-ar fi greu sa numesc una intacta”. O carte despre sine, dar ingloband in mod subtil insusi destinul colectiv, al tuturor, acest „Autoportret intr-o oglinda sparta”. Ardelean, Octavian Paler este un scriitor al moralei, urmareste, mai ales in ultimii ani, cum se degradeaza morala publica. In ceea ce scrie Octavian Paler veti gasi mereu o meditatie asupra evolutiei ingrijoratoare a lumii, un avertisment asupra pierderii identitatii romanesti, dintr-o slabiciune pe care nu oboseste sa o biciuiasca. In acest sens, Octavian Paler este un scriitor apropiat de tipul antic de scriitor angajat in viata cetatii si a semenilor sai, pe care-i face atenti asupra cailor gresite alese de comunitate. Nici concetatenii anticilor, nici cei ai contemporanului nostru, Octavian Paler, fireste, nu iau seama la avertismentele scriitorului, li se par o figura de stil. Cei care se asaza la coada in fata sa, cu o carte noua sau o reeditare Octavian Paler in mana, poate il cred. Sau poate doar iubesc sa fie mustrati. Dar ei, vorba cuiva, sunt putini si puterea e in alta parte. De fapt, scriitorului autentic numai viitorul ii da dreptate. Dar nu sunt sigur ca lumea recunoaste verdictul, atunci, in viitor.
