Cea mai mare parte a acestei producţii a fost acoperită de China, care a extras un total de aproximativ de 115.000 de tone, echivalentul a 90% din producţia totală globală – aceeaşi cantitate ca în 2016. De altfel, China este mai mulţi ani principalul producător de minerale rare.
A doua cea mai mare producţie a aparţinut Australiei, care a avut o extracţie totală de aproximativ 22.000 de tone, cu aproape 5.500 de tone mai mult decât în 2016.
Producţii mai mici au mai fost înregistate de Federaţia Rusă (3.300 de tone), Brazilia (2.200 de tone), India (1.600 de tone), Thailanda (1.700 de tone), Malaezia (330 de tone) şi Vietnam (110 tone).
În privinţa rezervelor cunoscute, China are de departe cele mai consistente depozite, cu un total de 48,5 milioane de tone. Rezerve consistente mai sunt în Brazilia (24,2 milioane de tone), Federaţia Rusă (19,8 milioane de tone), India (7,6 milioane de tone) şi Australia (3,7 milioane de tone).
Deşi nu sunt incluse de USGS în rândul producătorilor, Canada are rezerve de 914.000 de tone, Danemarca (prin depozitele din Groenlanda) are rezerve de 1,6 milioane de tone, iar Africa de Sud deţine rezerve de 947.000 de tone.
Ca exemple de minerale rare pot fi enumerate bastnäsite, scandium, yttrium, ferrodysprosium, gadolinium, lanthanum sau neodymium.
Mineralele rare sunt utilizate în producţia de magneţi, de componente de calculatoare (hard-drivere), lentile de camere video şi telescoape, în compoziţia motoarelor de avioane, în procesul de construire a scanerelor cu raxe X şi a scanerelor RMN, în procesul de producţie a televizioarelor, monitoarelor de calculator sau chiar a reactoarelor nucleare.
