Interpretul Bob Dylan a rupt tăcerea. la două săptămâni după anunțarea deciziei de a i se atribui Premiul Nobel pentru Literatură, și a comentat, pentru prima dată, acest eveniment, informează sâmbătă ziarul britanic The Guardian.
„Apreciez extrem de mult această onoare. Vestea că voi primi Premiul Nobel m-a lăsat fără cuvinte”, a spus Bob Dylan, într-o convorbire cu Sara Danius, secretarul permanent al Academiei Suedeze.
Pe de altă parte, într-un interviu acordat ziarului Daily Telegraph – primul de după anunțarea deciziei că e laureat Nobel – Bob Dylan a declarat că el „va participa la ceremonia de decernare a premiului, dacă acest lucru va fi posibil”.
În momentul în care a anunțat că Bob Dylan este laureat al Premiului Nobel, Sara Danius a comparat munca lui Bob Dylan cu activitatea marilor scriitori antici Homer și Sappho. Invitat să comenteze această comparație, Dylan a răspuns: „Cred că da, într-un fel. Unele dintre cântecele mele, Blind Willie, Hollis Brown, Joey, A Hard Rain, Hurricane și altele, cu siguranță au valoare homerică”.
Academia Suedeză a anunțat numele laureatului Premiului Nobel pentru Literatură la data de 13 octombrie, justificând decizia în favoarea lui Dylan prin faptul că acesta „a creat noi expresii poetice, în marea tradiție americană a cântecului”.
Bob Dylan a produs numeroase speculații din cauza tăcerii sale, în cele două săptămâni de la momentul în care s-a anunțat oficial că i s-a atribuit Premiul Nobel. Unul dintre comentarii a fost acela că ar fi „arogant”.
Conform presei suedeze, unul dintre membrii Academiei, Per Wastberg a luat atitudine față de poziția lui Dylan, precizând că dacă acesta va continua să nu se lase găsit, va da dovadă de „lipsă de politețe și de aroganță”. Academia Suedeză a precizat însă că aceste comentarii nu reflectă poziția oficială a instituției.
Dacă Bob Dylan continua să păstreze tăcerea, el ar fi intrat în istorie drept primul laureat care a decis să ignore pur și simplu decizia Academiei Suedeze de a-i acorda premiul. În cei 115 ani de când se acordă aceste premii, doar şase laureaţi au refuzat premiile: doi din proprie iniţiativă, iar patru forţaţi de regimurile în care trăiau.
Doi chimişti germani, Adolf Butenandt şi Richard Kuhn, şi un medic, Gerhard Domagk, au fost forţaţi de regimul lui Hitler să renunţe la premiile Nobel decernate în anii 1938 şi 1939.
În 1958, Boris Pasternak a refuzat Premiul Nobel din cauza fricii de represalii din partea Uniunii Sovietice. În replică, Academia Suedeză a refuzat să accepte gestul lui Pasternak, precizând că „acest refuz nu denaturează în nici un fel validitatea premiului”. Cu toate acestea, decernarea Nobelului pentru literatură nu a mai avut loc în acel an, ci abia în 1989, când fiul lui Pasternak a acceptat premiul în numele tatălui său.
În octombrie 1964, Academia Suedeză i-a oferit lui Jean Paul Sartre Premiul Nobel pentru literatură, chiar dacă scriitorul francez ceruse printr-o scrisoare retragerea sa de pe lista de nominalizați. Astfel, Sartre s-a văzut nevoit să refuze faimoasa distincție, motivând că „scriitorul nu trebuie să accepte să fie transformat într-o instituție, chiar dacă acest lucru se întâmplă în modul cel mai onorabil”.
Premierul vietnamez, Le Duc Tho, a refuzat să împartă premiul Nobel pentru pace pe anul 1973 cu americanul Henry Kissinger, motivând că atât timp cât nu e cu adevărat pace în ţara lui, nu poate accepta Nobelul.
