Orădenii strâng semnături pentru salvarea Teatrului de Stat, care a fost împărţit în două instituţii de spectacol, română şi maghiară, printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean Bihor, şi îi acuză pe edili de segregare etnică.
După 55 de ani de existenţă, Teatrul de Stat Oradea, instituţie formată din secţiile română şi maghiară de teatru dramatic, respectiv trupa „Iosif Vucan” şi trupa „Szigligeti Ede”, a fost reorganizat de aleşii locali.
„O găselniţă politică”
Populaţia de ambe etnii s-a mobilizat şi a ţinut chiar un „priveghi” în faţa clădirii teatrului, aflată încă în renovare. „Dacă eşti orădean şi îţi pasă de teatrul tău, vino cu o lumânare aprinsă în faţa intrării principale a Teatrului de Stat. Trimite mai departe acest mesaj, ca un semn că nu ai uitat să fii liber”, suna mesajul de mobilizare. Dacă orădenii de rând s-au declarat împotriva acestui proiect, invocând istoria de jumătate de secol a teatrului lor şi o tradiţie cosmopolită a oraşului, nu acelaşi lucru se poate spune despre unii dintre conducătorii instituţiei. De pildă, directorul trupei „Iosif Vucan”, actorul Daniel Vulcu, cel care va fi conducătorul „Instituţiei de Spectacol” de limba română din localitate, consideră că această reorganizare este benefică, motivând că, în realitate, separarea dintre secţiile română şi maghiară ale Teatrului de Stat se făcuse, de fapt, mai demult: „Dacă dvs nu vă împăcaţi cu soţul, ce veţi face? Veţi decide să locuiţi în continuare împreună până veţi ajunge să vă urâţi sau veţi ajunge la concluzia că e mult mai bună o separare care să vă permită să rămâneţi în termeni buni pe mai departe?”.
Vulcu a precizat însă că nu au fost niciodată înregistrate conflicte la nivelul colectivelor artistice, ci doar neînţelegeri de natură financiară şi administrativă: „Cum acum, în perioadă de criză, se poate pune oricând problema unor restructurări, dacă eu m-aş apuca să dau afară actori maghiari aş putea fi acuzat de naţionalism, pe când aşa, fiecare îşi poate face liniştit curăţenie în propria ogradă”.
La rândul său, Dimeny Levente, directorul trupei „Szigligeti Ede”, consideră binevenit „divorţul”: „Trupa Szigligeti a fost nevoită de-a lungul timpului să facă faţă unor numeroase probleme de natură administrativă. Subliniez faptul că nu au fost probleme de natură etnică, colectivele înţelegân-du-se mereu foarte bine, dar ne călcam pe picioare şi ne tot împiedicam unii de alţii. Nu era niciodată clar cine, cum, ce şi cât primeşte, nu funcţiona o transparenţă administrativ-financiară. Acum, prin această reorganizare, noi căpătăm o autonomie administrativă care, din punctul meu de vedere, e benefică”.
Fostul director general al Teatrului de Stat Oradea, Lucian Silaghi, este însă un adversar declarat al noului proiect: „Această iniţiativă este doar o găselniţă politică pentru ca UDMR să mai «bifeze» o realizare: întemeierea unui nou teatru maghiar. Nu se poate vorbi de economii şi de reorganizare când numărul de directori creşte de la 8 la 12. Nu este din punct de vedere tehnic posibil să rupem în două instituţia în mijlocul stagiunii, când noi împărţim aceleaşi ateliere, aceeaşi scenă şi multe altele. Şi tocmai când suntem membri ai unei Europe unite, noi facem acţiuni de segregare?”.
Lucian Silaghi a sesizat Ins¬tituţia Prefectului, care, la rândul său, a cerul precizări Consiliului Local. „Prefectul poate declara nulă această hotărâre aberantă, şi asta sperăm şi noi. Avem aproape 6000 de semnături de la orădeni în sprijinul nostru.”
„Clădirea ca atare ar trebui împărţită”
Locuitorii oraşului se tem ca urmarea acestei reorganizări să nu însemne şi alungarea Institu¬ţiei de Spectacole „Iosif Vulcan” din clădirea renovată a teatrului care va fi redeschisă în toamnă. Într-un editorial scris în revista 24 Fun de Bihor, publicistul Mircea Chirilă analizează cu umor situaţia: „Cum noi am reuşit să compromitem în mai puţin de două decenii atât comunismul, cât şi capitalismul, e momentul să ne batem joc şi de viitorul «apartheid» din cultura orădeană. Fraţilor, dacă tot e să ne separăm, să o facem temeinic, cu simţ de răspundere. Am împărţit cele două trupe de teatru, dar şi clădirea ca atare ar trebui împărţită. Un zid ce trece pe la jumătatea scenei nu va face decât să asigure puritatea neamurilor, a neamurilor proas¬te, evident”.
Cum s-a împărţit Teatrul de Stat
Teatrul de Stat Oradea şi Teatrul de Copii şi Tineret Arcadia au fost desfiinţate, în locul lor urmând să funcţioneze „Instituţia de Spectacol «Iosif Vulcan»”, care va cuprinde secţia română din fostul Teatru de Stat, secţia română din Teatrul de Copii şi Tineret Arcadia, plus ansamblul folcloric „Crişana”, ce era până acum o secţiune a Filarmonicii orădene, şi varianta omologă de limbă maghiară, „Instituţia de Spectacol «Szigligeti Szinhaz»”, organizată după acelaşi „algoritm”: secţia maghiară a Teatrului de Stat, secţia maghiară a Teatrului de Copii şi Tineret Arcadia, la care se adaugă ansamblul folcloric Nagyvarad al Filarmonicii.
