Rusia a generat în aceste zile un nou val de refugiați din regiunea Daraa, peste 200.000 de persoane, dintre care mai mult de 70.000 au ajuns în Golan, la granița cu Israelul, Iordania refuzând să-i mai primească. Iordania are deja tabăra de refugiați Zatari, una dintre cele mai aglomerate și lipsite de igienă dintre toate taberele de refugiați, „o bombă biologică“, după cum o numeau organismele internaționale.
În fața atacurilor feroce ale Rusiei, nici Israelul, nici SUA (care sprijineau grupările Armatei Siriene Libere din sudul țării) n-au ripostat, purtându-se doar negocieri „oră de oră“. În acest timp bombardamentele continuă cu intensitate asupra orașelor Daraa, Nawa și Sheikh Miskin, făcând tot mai multe victime civile și alimentând valul de refugiați.
„Dacă un om își pierde onoarea, pierde tot“
Haj Ali (29 de ani) locuiește acum în Iordania, aproape de orașul său natal, Daraa, subiectul mai multor filme documentare premiate la festivaluri internaționale. Înainte de a izbucni revoluția în orașul său, Haj Ali era student la Management la Universitatea din Damasc. Tragedia Siriei l-a transformat în jurnalist, riscându-și viața pentru a putea arăta lumii ceea ce se întâmplă cu adevărat în țara sa, sub regimul criminal al lui Assad, pe care Rusia încearcă acum să-l „revitalizeze“. Întreaga lui familie este în Daraa, pentru că nu vrea să-și părăsească „pământul, onoarea sa“.
„Așa gândesc oamenii din Daraa, cei care nu s-au temut să se ridice împotriva clanului criminal al lui Assad“, spune Haj Ali. „În majoritate sunt fermieri, nu-i lasă onoarea să-și părăsească pământul. Dacă un om își pierde onoarea, pierde tot, nu contează unde se duce, e un nimic! Aceasta este mentalitatea, dură, fără compromisuri, aceasta este mândria oamenilor. Iar cu regimul Assad nu există cale de împăcare. Chiar și în momentele crunte, când au trebuit să-și salveze viețile, oamenii nu s-au dus departe și s-au întors imediat ce s-a putut, imediat ce Armata Siriană Liberă a redobândit controlul. Acum este din nou un moment dificil – Daraa, inima revoluției, ca întreaga Sirie, este din nou trădată de cei ce s-au erijat în susținători. Între anunțul americanilor, că nu vor sprijini ASL în fața atacurilor Rusiei, și momentul declanșării iadului aerian n-au fost decât trei ore. Însă grupările ASL sunt determinate să lupte până la ultimul soldat decât să lase regimul Assad să ocupe Daraa.“
Haj Ali a surprins într-un documentar momentul izbucnirii revoluției siriene, în martie 2011, când Moawia Sayasna, un băiat de 14 ani, și câțiva colegi ai lui, incitați de Primăverile Arabe, au scris pe zidul școlii: „Vine și rândul tău, dr. Bashar!“.
Securitatea din Daraa era condusă de Atef Najib, vărul lui Bashar. Acesta a dispus arestarea copiilor de 12-15 ani care au participat la „incitare la revoltă“ și care au fost supuși la torturi inimaginabile.
„Moawia a povestit toate tipurile de tortură la care a fost supus, de la smulgerea unghiilor la înfometare, la atârnarea de cârlige, cu capul în jos, fiind bătut cu bestialitate. Probabil că n-ar fi scăpat cu viață dacă părinții, cărora li s-au alăturat tot mai mulți oameni, n-ar fi ieșit în stradă zi de zi cerând eliberarea copiilor. Practic, nu era o revoluție, se cerea doar eliberarea copiilor reținuți de Securitate. Era cunoscută bestialitatea acestui organism ramificat al regimului, ce nu știe să controleze decât prin teroare“, povestește Haj Ali.
Copiii au fost eliberați până la urmă, dar regimul deja făcuse victime printre manifestanți, iar calea revoluției fusese deschisă.
Rușii cer reîntoarcerea oficialilor regimului Assad
Între Israel, Rusia, Iordania și SUA se duc negocieri continue pentru rezolvarea proaspetei crize într-o zonă de „dez-escaladare asupra căreia se convenise“, după cum precizează Casa Albă. Însă Rusia nu a ținut cont de ceea ce „se convenise“.
Propunerea actuală a Rusiei pentru Daraa este ca grupările ASL să predea armele grele și medii în schimbul garanției că „armata regimului“ nu va intra în regiune. De fapt, „armata regimului“ este formată din miliții șiite sub comanda Iranului, milițiile libaneze Hezbollah, pe care Israelul nu le vrea la granița sa, pregătindu-se de război. Ofițeri ruși au propus autorităților locale, consiliilor înființate de ASL, să rămână în funcții, dar să accepte oficiali civili ai regimului Assad să gestioneze „problemele curente“, precum distribuția apei și a ajutoarelor. Trupe rusești ar asigura această „tranziție“. Pe care o propun drept model și pentru Quneitra, altă regiune pe care Israelul o vrea liberă de milițiile sponsorizate de Iran.
„Oamenii din Daraa nu-și calcă onoarea. Nu vor accepta reîntoarcerea regimului Assad. Tragic este că nimeni nu pare să înțeleagă esența crizei refugiaților sirieni, anume că nu există reîntoarcere sub regimul care și-a dovedit brutalitatea față de propriul popor. Iar acest lucru convine regimului, Iranului și Rusiei“, precizează Haj Ali.
