LONDRA – Unele miracole au un fel de a trece neobservate. Pietrele pretioase si bijuteriile s-au vandut foarte bine la licitatii in lunile trecute, de parca nu li s-ar fi spus colectionarilor ca lumea e in recesiune. si totusi, asta nu prea a starnit comentarii. Pe 10 decembrie, cand atmosfera din Londra se afla la un apogeu al deznadejdii, casa de licitatii Christie’s a vandut cea mai scumpa bijuterie vreodata, un diamant albastru de 35,56 carate, care a valorat 24,32 milioane de dolari (estimarile de dinaintea vanzarii situau bijuteria la 15 milioane de dolari).
Fatetarea diamantului lua ochii, iar culoarea acvamarina este extrem de rara, insa aceasta este mult mai mult decat o alta bijuterie frumoasa. Istoria sa dateaza din secolul al XVII-lea, cand Filip IV al Spaniei i-a daruit-o fiicei sale, Margareta Tereza, in ziua logodnei ei cu Leopold I, conducatorul Sfantului Imperiu Roman. Mai tarziu, diamantul a apartinut printesei de Wittelsbach, din Bavaria, iar pentru a incheia povestea frumos, s-a dovedit ca piatra a fost taiata de Sa’ida-ye Gilani, poet iranian, caligraf si bijutier angajat la curtea imparatului Jahangir (care a condus intre 1605 si 1627), ceea ce ii mareste de multe ori valoarea.
Cinci luni mai tarziu, la casa Sotheby’s, din Geneva, o pereche de cercei din secolul al XVIII-lea, incastrati in diamante si spinele, catalogati solemn drept "proprietatea Familiei Regale Germane si a Casei Regale de Liechtenstein", si-a depasit valoarea estimata de patru ori cand s-a vandut pentru 105.000 de dolari.
Cand David Bennett, seful departamentelor de bijuterii din Europa si Orientul Mijlociu de la Sotheby’s, a fost intrebat despre atmosfera din sala, a raspuns ca se simtea ca si cand ar fi fost inapoi in zilele bune ale anilor ’90.
Cresterea economica a pietei de bijuterii este evidenta prin rezultatele obtinute din partea colectionarilor cu putere mai mica de cumparare. Aici, recesiunea ar fi trebuit sa creeze un haos, avand in vedere veniturile din ce in ce mai mici si nesiguranta viitorului.
Cu toate acestea, pe 10 iunie, la licitatia de bijuterii de la Christie’s, inca de la inceput a devenit vizibil un anumit model: seturi de bijuterii apartinand unor case cunoscute, incrustate cu pietre pretioase de calitate, s-au vandut foarte repede, indiferent de stil sau perioada. Un colier alcatuit din zale ovale din aur, unite prin diamante si semnat Cartier Paris, a starnit interesul colectionarilor, care i-au triplat pretul estimat, aducandu-l la 42.720 de dolari.
Mai modest, un ceas de calatorie Art Deco, din jad, cu un cadran inconjurat de email negru cu un motiv de lant din aur, a fost vandut pentru 14.260 de dolari, cu mult mai mult decat fusese estimat. Nici raritatea si nici considerentul investitiilor nu au stat la baza acestor achizitii care au depasit cu mult estimarile Casei Christie’s.
Este clar ca pura placere de a privi pietre pretioase este secretul din spatele succesului economic pe care il are piata de bijuterii. Iar faptul ca atat de multi cumparatori o considera o atractie irezistibila si se lasa prada ei fara a da faliment sugereaza totusi ca recesiunea, oricat de devastatoare ar fi pentru unii, poate lasa intacte multe averi private, de la cele mai mici la unele mai mari.
Atunci cand stralucirea unei bijuterii devine o tentatie careia e greu sa-i rezisti, banii devin deodata mai mult decat accesibili. E loc de o lectie aici pentru cei care sunt la carma economiei generale.
Traducere de Cristiana Moisescu
