Oamenii de ştiinţă au descoperit că puterea de a face alegeri bune scade treptat pe parcursul zilei, astfel că spre seară suntem tot mai predispuşi la tentaţii.
Trei puşcăriaşi israelieni care şi-au ispăşit două treimi din pedeapsă se prezintă comisiei formate dintr-un judecător, un criminolog şi un asistent social pentru eliberare pentru bună purtare. Primul puşcăriaş stătuse în închisoare 30 de luni pentru fraudă şi s-a prezentat în faţa comisiei la ora 8.50. Al doilea petrecuse 16 luni în închisoare pentru viol şi s-a prezentat la ora 15.10, iar al treilea s-a prezentat la ora 16.25, după 30 de luni de închisoare pentru fraudă. Comisia l-a favorizat pe primul puşcăriaş. Ca o imagine de ansamblu, 70% din puşcăriaşii care s-au prezentat dimineaţă au fost eliberaţi şi doar 10% din cei care s-au prezentat după-amiază au primit acest favor.
Soluţia de avarie: nesăbuinţa
Cele mai bune decizii se iau dimineaţa, arată o serie de studii noi citate de publicaţia „The New York Times”, care explică decizia comisiei. Cu cât trebuie să luăm mai multe decizii în timpul zilei, cu atât alegerile devin mai dificile pentru creier. Rezultatul este că vom încerca să găsim rezolvări imediate.
Un tip de „scurtătură” este nesăbuinţa: acţionăm impulsiv în loc să ne consumăm energia prin a ne gândi la consecinţe. O altă soluţie de avarie este să apelăm la cel mai simplu mod de a conserva energia, şi anume să nu facem nimic. Evitarea luării unei decizii poate crea probleme mari pe termen lung, dar pentru moment reduce efortul mintal. Aşa cum a făcut comisia care nu şi-a mai asumat nici un risc după-amiază şi, prin urmare, n-a mai eliberat puşcăriaşi care ar fi putut săvârşi alte infracţiuni.
Exemplele care arată că voinţa este un muşchi care oboseşte pe măsură ce este folosit şi care ar putea fi conservat prin evitarea tentaţiilor nu se opresc aici. Atunci când o persoană reuşeş-te să se abţină să mănânce bom-boane de ciocolată sau prăjituri, ea „compensează” prin faptul că este mai puţin capabilă să reziste altor tentaţii. Un alt experiment relevant este cel în care au fost implicaţi studenţi puşi să aleagă un singur cadou dintr-o mulţime de obiecte şi un grup neutru care a fost rugat să-şi spu-nă părerea despre fiecare produs şi să precizeze de câte ori a folosit aşa ceva în ultimele şase luni. La sfârşit, ambelor gru-puri li s-a dat unul dintre testele obiş-nuite de voinţă: să ţină mâna în apă rece cât de mult posibil. Studenţii care au luat decizia de a păstra un cadou au rezistat doar 28 de secunde, comparativ cu cele 67 de secunde cât a rezistat al doilea grup. Concluzia studiului a fost că, după ce au trebuit să ia decizii, studenţii au avut mai puţină voinţă.
Un alt studiu care confirmă această concluzie a implicat o serie de persoane aflate într-un mall. Acestea au fost rugate să rezolve cât mai multe probleme simple de matematică. Cei care făcuseră înainte cumpărături au renun-ţat cel mai repede să rezolve problemele de matematică.
Ne e teamă să renunţăm la opţiuni
Una dintre dificultăţile noastre în a lua decizii vine din teama de a renunţa la opţiuni. Epuizarea mintală ne scade şi puterea de a face compromisuri, o abilitate specifică oamenilor, printre primele afectate atunci când nu mai avem voinţă. Acest tip de oboseală poate fi exploatat de către vânzători atunci când mergem în magazine. Ei ştiu cum să-şi aşeze marfa, astfel încât în final să ne bazăm pe recomandările lor şi mai puţin pe criteriile noastre în alegerea unui anumit produs. Profesorul Jonathan Levav, de la Stanford University, povesteşte că, la sugestia logodnicei lui, au mers la un croitor ca să-şi facă un costum pentru nuntă şi au început să analizeze diverse modele de ţesături, butoane, manşete şi revere. „În momentul în care am ajuns la al treilea model de ţesătură, îmi venea să mă sinucid. N-am mai putut să fac nici o alegere. Singurul meu răspuns la întrebările croitorului era «Ce-mi re-co-man-daţi? Eu nu pot să mă hotărăsc»”, spune Levav.
Cumpărăturile pot fi foarte obositoare mai ales pentru cei cu bugete mici. Cercetătorii sunt de părere că scăderea capacităţii de a lua decizii este un factor care îi trage pe oameni şi mai mult în sărăcie. Din cauza problemelor financiare, oamenii sunt puşi să facă multe compromisuri, ceea ce le scade ambiţia de a avea rezultate bune la şcoală, la serviciu sau în alte activităţi şi astfel de a ajunge în clasa de mijloc. Nu-meroase studii arată că un autocontrol scăzut este corelat cu un venit mic, dar şi cu alte pro-bleme, precum rezultate proas-te la şcoală, divorţ, crime, al–coolism şi o stare de sănătate precară. Un drum la supermarket induce mai multă oboseală săracilor decât bogaţilor, iar atunci când ajung în dreptul caselor de marcat, cei din prima categorie vor avea mai puţină vo–inţă să reziste batoanelor de cio–colată expuse strategic în acea zonă.
Expunerea dulciurilor în dreptul caselor de marcat se explică şi prin faptul că persoanele „vizate” sunt vulnerabile la dulciuri şi sucuri şi la orice altceva care oferă o porţie rapidă de zahăr.
Zahărul, combustibil pentru o voinţă puternică
Creierul, ca şi restul organismului, îşi ia energia din glucoză. Un studiu realizat de cercetătorii din echipa psihologului Roy F. Baumeister a demonstrat că persoanele care au băut limonadă cu zahăr şi-au recăpătat autocontrolul şi puterea de a lua decizii bune pe termen lung. Epuizarea voinţei face ca anumite părţi ale creierului să fie mai puţin active decât celelalte. Astfel, creierul răspunde mai bine la recompensele imediate şi acordă mai puţină atenţie celor pe termen lung.
Descoperirea privind impactul glucozei explică de ce chiar şi persoanele cu o voinţă foarte mare au dificultăţi în a ţine o dietă. Ele încep ziua cu cele mai bune intenţii, rezistând cornurilor dulci de la micul dejun şi desertului de la prânz, dar fiecare act de rezistenţă le scade voinţa pe mai departe. Şi aşa apare nevoia de a şi-o întări din nou cu glucoză. Sunt prinşi, aşadar, într-o capcană: ca să nu mănânci, ai nevoie de voinţă, dar ca să ai voinţă, trebuie să mă-nânci. Un efect similar apare şi la femei înainte de menstru-aţie: corpul lor caută să înlocuiască fluc-tuaţile de glucoză, motiv pentru care multe dintre ele simt nevoia să mănânce ciocolată.
Ne petrecem patru ore pe zi încercând să rezistăm tentaţiilor
Un alt studiu arată că oamenii petrec între trei şi patru ore rezistând diverselor tentaţii. Altfel spus, dacă alegem în orice moment al zilei trei-patru oameni, vom constata că unul dintre ei încearcă să reziste unei dorinţe. Cercetarea realizată prin telefon arată că printre cele mai frecvente dorinţe se numără: cea de a mânca, de a dormi, de a face o pauză la serviciu, de a face sex sau de a intra pe Facebook. Cel mai uşor le-a fost să renunţe la somn, sex şi la cheltuitul banilor, dar mai greu le-a venit să reziste să se uite la televizor, să intre pe internet sau să se relaxeze în loc să muncească.
Cum ne putem menţine autocontrolul
Decizii mici sau mari, toate sunt menite să slăbească voinţa. Să alegi ce mănânci la micul-dejun, unde să pleci în vacanţă, unde să te angajezi sau câţi bani să cheltuieşti, toate acestea slăbesc voinţa, iar frustrările par mai greu de suportat. Baumeister spune că persoanele cu autocontrolul cel mai puternic sunt cele care îşi conservă voinţa.
Spre exemplu, evită tentaţiile de la bufetele unde pot mânca oricât la un preţ unic şi au obiceiuri care elimină efortul mental şi luarea deciziilor. În loc să se decidă în fiecare dimi-neaţă dacă să facă sau nu sport, fixează întâlniri regulate cu un prieten cu care fac sport. Astfel, îşi conservă energia pentru deciziile importante. De aceea, multe companii evită să ia decizii importante la ora de cocktail. „Oamenii care iau deciziile cele mai bune sunt cei care ştiu când să nu aibă încredere în ei înşişi”, spune psihologul Roy Baumeister.
