PARIS – Mingile de tenis zburand inainte si inapoi au reprezentat o metafora subtila pentru sfarsitul sezonului de vara 2010. Asta se intampla la Hermès, unde creatorul Jean Paul Gaultier a ridicat stacheta – asa cum au facut majoritatea designerilor importanti in timpul acestui sezon parizian.
Brandul Hermès este sinonim cu adevaratul lux: savoir faire, o atitudine eleganta si cele mai bune materiale. Insa Gaultier a adus viata in ceva ce s-ar fi putut foarte usor transforma intr-un stil clasic plictisitor si a revigorat brandul. "si nici macar nu joc tenis", a spus creatorul. Insa a vazut o imagine din anii ’20 cu jucatoarea de tenis Suzanne Lenglen. Iar frantuzoaica aceea energica, cu un stil curajos de a se imbraca, a devenit o sursa de inspiratie. Din acele prime zile gratioase ale jocului, Gaultier a preluat fustele plisate, chiar lungi pana la glezne, insa cu materiale transparente atasate dedesubt pentru a fluidiza imaginea creata.
Colectiile din 2010 se intorc la anii ’20 si ’30
Rezultatul: imbracaminte sport de lux, de la un pulover bej marginit de linii negre pana la o jacheta lunga cu linii albe, exact ca un teren de tenis. Gaultier pare sa creeze aceeasi relatie subtila cu Hermès pe care Karl Lagerfeld o are cu Chanel. Isi adauga propria estetica, cum ar fi dungile marinaresti, culorile bordo, o geanta desfasurandu-se ca o parka eleganta sau un pulover traditional facut sa alunece asa incat sa faca vizibil un sutien. Insa totul a fost balansat de catre clasicele accesorii din piele, cum ar fi o geanta de tenis alba, care aducea cu cea Birkin, sau miniposete Kelly. Colectia nu a schimbat lucrurile din moda – sau de la Hermès – insa, asa cum se intampla la partidele bune, designerul a dat tot ce-a avut mai bun.
John Galliano este dependent de anii ’30, cu siluetele de atunci si eleganta data de decoratii. Incepand cu primul balon care a coborat dinspre acoperis, mesajul a fost foarte clar: fluiditate, transparenta si joie de vivre.
Prezentarea a inceput cu replica Normei Desmond din "Sunset Boulevard", iar imaginea predominanta a fost cea a starurilor filmului mut dinainte ca filmele vorbite sa distruga imaginea obrajilor imbujorati, a buzelor Clara Bow si a palariilor romantice. Show-ul a fost un teritoriu familiar lui Galliano, pe care acesta l-a vizitat frumos inca o data, cu o mai mica preocupare pentru ideea de costum decat in alte sezoane. Au existat formele alungite ale hainelor, de multe ori in straturi si cu volane, si inimitabilele rochii lungi care acopereau corpul ca o pala de fum. Show-ul de lasere de la inceputul prezentarii – si din momentul in care Galliano si-a facut ultima aparitie – a adus un sentiment de actualitate care a fost intregit de tonurile puternice de galben, portocaliu, roz si albastru alaturate unor culori mai pale. Se prea poate ca designerul sa-si fi inventat stilul romantic cu mai bine de doua decenii in urma, dar acesta a evoluat intr-un stil clasic, de cel mai bun soi: unul care arata intotdeauna proaspat.
