PARIS – Avand in vedere ca noul mileniu s-a concentrat pe brand management si ca este obsedat de orice cat de cat faimos, ar putea oare exista un moment mai bun pentru a-l studia pe pionierul lumii vestice in ceea ce priveste imaginea – Ludovic al XIV-lea?
De la eroicul bust al tanarului rege francez, sculptat de Bernini in 1665, tot numai o fata nobila incadrata de bucle revarsate, pana la flamboaiantul tablou al incoronarii pictat in 1701 de Hyacinthe Rigaud, Ludovic al XIV-lea a fost modelul creatorului de mituri.
E greu de crezut ca Palatul de la Versailles, resedinta spirituala si propriu-zisa a regelui, nu a gazduit niciodata o expozitie centrata pe barbatul care a creat acest binecunoscut magnet pentru turisti. Insa "Ludovic al XIV-lea, Omul si Regele", care tine pana pe 7 februarie, este prima incercare a castelului de a-si evoca fondatorul. Expozitia acopera entuziasmul cultural al regelui pentru mobilier, opere de arta, tapiserii, precum si busturile si basoreliefurile care i-au propagat imaginea si i-au adancit mitul.
Ne-a ramas o cantitate exceptionala de material din aceasta perioada, chiar daca Revolutia Franceza, la aproape un secol dupa apogeul lui Ludovic al XIV-lea, a distrus visul regalist, literalmente: o statuie ecvestra de-a lui Ludovic a fost zdrobita cu atata patima incat din ea n-a mai ramas decat o bucata din glezna lui. O parte atractiva a expozitiei este dedicata muzicii si dansului si include o imagine cu Ludovic la 15 ani, deghizat in "Regele-Soare", parul sau transformat in raze de soare pentru a se potrivi cu pantofii decorati la fel si cu marginile franjurate ale unei fuste din pene de paun.
Unul dintre aspectele cele mai interesante ale imaginilor regale, de-a lungul a 72 de ani de domnie, este ca Ludovic si-a lasat imortalizate si momentele sale de la batranete, cu tot cu negi – sau cu semnele lasate de varsat de vant pe obrajii sai, asa cum e cazul unui portret inspaimantator pictat in ceara de Antoine Benoist in 1705.
Faptul ca isi accepta batranetea ca fiind parte a majestatii sale (lucru evident din corpul sau tot mai plin si pielea incretita) a fost dus la apogeu in portretul faimos al lui Rigaud. Dedesubtul robei din blana de hermelina, cu motive de crin, trupul sau corpolent este balansat pe pantofi cu funda si catarama. Insa regele nu era, asa cum s-a spus, proaspat venit de pe ringul de dans din faimoasa Sala a Oglinzilor, potrivit cercetarilor exemplare ale curatorilor expozitiei, Nicolas Milovanovic si Alexandre Maral.
Gusturile si manufactura excelenta a obiectelor regale – de pilda, un cabinet baroc obtinut prin marchetarie, imprumutat de la ducele de Northumberland si adus inapoi la Versailles pentru prima data de la Revolutia Franceza – subliniaza tripla imagine a Regelui-Soare.
El este prezentat ca un patron al artelor, un comandant neinfricat in razboi si un sustinator fervent al religiei. Cantitatea in sine a obiectelor de cea mai inalta valoare include camee, mese Boulle aurite, portrete ecvestre, tapiserii istorice si tablouri cu scene din balet sau din opera. De asemenea, regele si curtenii sai par sa se fi afiliat versiunii de secol XVII a "reprezentantilor de imagine" cu mult inaintea comunicarii prin media. In sala finala exista busturi si statui care fusesera raspandite prin toata Franta, de multe ori copiate dupa bustul lui Bernini, care a stabilit standardul expozitiei.
Desi multe dintre creatiile ecvestre au disparut in timpul Revolutiei Franceze si al Terorii care i-a urmat, basoreliefurile care au ramas in urma subliniaza mesajul ca acesta era un rege pentru care imaginea era de cea mai mare importanta.
Cine era Ludovic – omul? La intrarea in expozitie, apare o viziune romantica a tanarului drept Apollo – primul zeu al Soarelui – inconjurat de nimfe, intr-o grota sculptata de FranIois Girardon si de Thomas Regnaudin.
De vreme ce faimosul portret al lui Rigaud a fost facut pentru a fi daruit nepotului regelui, e usor de imaginat cum Ludovic era la fel de mandru de familia sa ca si de mostenirea ereditara. Insa cel mai mare monument dedicat lui Ludovic al XIV-lea este Palatul Versailles in sine. De la cladirea impozanta (ale carei cornise au fost recent aurite) pana la parcul si gradinile adiacente, construite de André Le Nôtre, Regele-Soare si-a creat o imagine care il propaga direct in randul nemuritorilor. La fel ca toate brandurile faimoase, doar "Ludovic" e indeajuns, la mai bine de trei secole incoace, pentru a defini un om, rezistand gusturilor franceze si unei intregi perioade istorice.
Traducere de Cristiana Moisescu
