Suntem deja aproape de mijlocul toamnei şi sezonul rece bate la uşă. Asta poate însemna diverse afecţiuni pentru cel mic şi griji în plus pentru dumneavoastră. Una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale copiilor mici în mod special, mai ales a celor care trăiesc în zonele cu climă temperată unde lumina solară se reduce considerabil spre iarnă, o reprezintă carenţa vitaminei D şi rahitismul, boala asociată cu lipsa acestei vitamine. Pe lângă această carenţă, lipsa calciului şi fosforului sau expunerea insuficientă la razele soarelui, un factor important în metabolizarea vitaminei D, pot contribui la instalarea rahitismului, boală care afectează procesul de dezvoltare normală a copiilor şi care poate conduce la malformaţii ale corpului. Aşadar profitaţi de zilele de toamnă însorite care au mai rămas şi citiţi acest articol, pentru a şti ce este rahitismul şi cum îl puteţi preveni şi combate.
Un dezechilbru mineral
Rahitismul se declanşează din cauza unui dezechilibru mineral la nivelul oaselor, dereglarea având loc la nivelul metabolismului fosfocalcic (deficit de fosfor şi calciu), combinat cu lipsa vitamei D şi a lipsei de expunere la soare. De obicei rahitismul apare la copiii mici aflaţi în creştere rapidă şi susţinută, şi care au nevoie de un aport constant de nutrienţi. Specialiştii au observat că rahitismul se manifestă cu precădere în perioada primei copilării, între 6 şi 18 luni, la sugarii alimentaţi cu lapte de vacă, în zonele cu climă temperată, mai puţin însorite, în lunile de iarnă şi primăvară. În rahitism vitamina D este foarte importantă deoarece ea intervine în absorbţia activă a calciului şi fosforului, elemente de care copilul are mare nevoie pentru a dezvolta un sistem osos puternic şi sănătos. Cu alte cuvinte, lipsa vitaminei D împiedică absorbţia calciului şi fosforului la nivelul intestinului ceea ce conduce la o posibilă instalare a rahitismului. Bebeluşii alimentaţi exclusiv la sân pot dezvolta şi ei rahitism în timp, în cazul în care nu li se administrează profilactic vitamina D şi calciu în primele zile de viaţă, deoarece laptele de mamă nu este o sursă foarte bună de vitamina D.
Leziuni şi malformaţii ale sistemului osos
Rahitismul poate avea mai multe simptome, însă cele mai frecvente sunt leziunile şi malformaţiile osoase. În funcţie de vârsa micuţului, această boală poate afecta diverse zone ale corpului. În primele luni de viaţă rahitismul se poate manifesta mai mult la nivelul oaselor capului, acestea fiind mai moi decât în mod normal. Ulterior, la vârsta de 5-7 luni pot fi afectate oasele toracelui . Acesta poate apărea ca fiind bombat anterior, cu baza lărgită sau chiar turtit în laterial. La 8-9 luni când copilul începe să meargă, pot fi afectate oasele membrelor inferioare şi coloana vertebrală. Deviaţii ale gambei, fie în afară (picioare în paranteză), fie către interior (picioare în X), deformări ale coloanei, precum cifoza (cocoaşa) sau scolioza (deviaţie laterală a coloanei în regiunea dorsala), toate acestea sunt doar câteva dintre formele de manifestare a rahitismului. Desigur semnale pot veni şi din partea altor organe sau sisteme ale corpului: scăderea tonusului muscular, balonare, scăderea imunităţii generale, apariţia târzie a dinţilor.
O alimentaţie bogată în vitamina D
Alimentaţia este extrem de importantă în prevenirea şi tratarea rahitismului. Aceasta trebuie să fie echilibrată şi adecvată vârstei respective şi să aibă un aport suficient de calciu şi fosfor. Recomandarea este ca alimentaţia să fie cât mai naturală, în cazul bebeluşilor fiind necesară şi administrarea artificială a vitaminei D, calciului şi fosforului. Pentru bebeluşii alimentaţi artificial de la naştere, se recomandă un lapte special adapt pentru aceasta. Cei care sunt alimentaţi cu lapte de vacă sau lapte praf este bine să se respecte proporţia indicată de medic. Există o serie de preparate, special create, bazate pe lapte praf care conţin suficientă vitamina D şi care acoperă cu succes nevoile zilnice ale micuţului. Diversificarea alimentaţiei se face având la bază proteine provenite din alimente care conţin vitamina D: carne, ou, brânză şi glucide sub formă de zarzavaturi şi fructe, grăsimi din unt, smântână şi uleiuri vegetale. Alte alimente-medicament sunt spanacul, pătrunjelul şi strugurii. Tratamentul medicamentos presupune administrarea vitaminei D, a calciului şi fosforului în funcţie de situaţia existentă, starea fizică şi vârsta copilului. În astfel de cazuri, cel mai bine este să vă adresaţi unui medic pentru a stabili un tratament corect astfel încât cel mic să crească sănătos. Majoritatea simptomelor dispar daca se suplimentează în mod adecvat calciul, fosforul şi vitamina D.
Beneficiile vitaminei D
Vitamina D, supranumită şi „vitamina soarelui” este cea care ne ajută să menţinem valorile normale de calciu şi fosfor din organism, aceasta favorizând absorbţia calciului şi îmbunătăţirea densităţii osoase, prevenind nu doar rahitismul, ci şi osteoporoza, o boală întâlnită mai ales la femeile trecute de menopauză. Zece minute de expunere la soare sunt suficiente pentru ca organismul nostru sa producă pe cale naturală această vitamină. Studii recente demonstrează că vitamina D are un rol important în reglarea presiunii sanguine şi în tratarea hipertensiunii, dar şi în prevenirea unor forme de cancer, precum cel de colon sau de sân. Consumată în cantităţi corecte, această vitamină fortifică oasele şi dinţii, măreşte densitatea osoasă şi opreşte deteriorarea muşchilor. Copii care primesc doze suficiente de vitamina D cresc bine şi sunt feriţi de boli precum rahitismul, iar adulţii sunt feriţi de boli ale articulaţiilor.
Important!
Laptele de mamă are un conţinut relativ scăzut de vitamina D, alăptarea la sân nefiind suficientă pentru a proteja bebeluşul de apariţia rahitismului, mai ales în cazul în care cel mic a fost născut prematur sau are o greutate la naştere sub 1,5 kg. Toţii copii cu greutate mică au nevoie de un regim dietetic special conceput pentru ei, bogat în vitamina D, calciu şi fosfor.
