PARIS – Muzeul Luvru s-a autodepasit cu o prezentare fascinanta ai carei protagonisti au fost Titian (Tiziano Vecellio) si pictorii cei mai importanti ai urmatoarelor doua generatii care au incercat sa-l copieze. Tiziano Vecellio e in centrul atentiei in expozitia "Titian, Tintoretto, Veronese: rivali in Venetia renascentista", deschisa pana pe 4 ianuarie. Acest maestru al portretisticii italiene, care a murit in 1576, a fost primul care s-a folosit de batranete pentru a arata gandirea meditativa asupra iminentei mortii. De-a lungul carierei sale, Titian s-a oprit asupra diferitelor varste ale omului, parca intr-o incercare de a gasi insasi esenta vietii. Avea peste 50 de ani cand a pictat, in 1542, inocenta plina de speranta a tineretii.
In ciuda sigurantei pe care statutul sau social privilegiat i-ar fi indus-o, Ranuccio Farnese, pictat la inceputul adolescentei sale, emana un amestec de fericire si prospetime care spune totul despre puterea de intelegere pe care o avea Titian cand venea vorba de sentimente, indiferent de varsta. Maestrul mai era fascinat si de atitudinile legate de anumite meserii. Un tablou de neuitat, care va suscita cu siguranta interesul celor care traiesc ca sa cumpere arta, fie ei colectionari sau agenti, este portretul lui Jacopo Strada, un colectionar-negustor care s-a nascut in jurul anului 1515 intr-o familie de mici nobili din Mantova. Dupa ce a calatorit neobosit timp de ani intregi, Strada s-a stabilit in 1543 in Nürnberg, unde s-a insurat cu bogata Otilie Schenk von Rosberg. Un cumparator compulsiv, Strada alerga cu zel dupa antichitati, iar Titian l-a surprins tocmai cand acesta evalua un posibil client si lauda o Venus de marmura in stilul antic roman.
Pe masa sunt insirate monede din aur si din argint, in cazul in care cineva ar putea face o oferta. Nu a ramas nici o descriere a reactiei pe care a avut-o Strada cand a vazut privirea rapace cu care l-a inzestrat Titian. In mod remarcabil, pictorul a continuat cu galeria sa de portrete si in pictura sa religioasa. Acest aspect al operei lui Titian s-a ridicat la un efort artistic imens. Un tablou al Sfantului Ieronim reprezinta un motiv perfect pentru a picta un calugar pierdut in ganduri, cu mainile lasate sovaitor pe o carte deschisa a Evangheliilor, in timp ce se uita in sus, spre Iisus rastignit. In "Pelerinii de la Emmaus", chipul unui hangiu din 1530, cu boneta rosie indreptata baieteste pe cap, si cel al unui tanar chelner efeminat, destul de constient de sine, imbracat fiind intr-o tunica din satin auriu si cu o sapca impanata, aduc o nota de sarcasm pentru societatea din timpul artistului.
Amestecul dintre obisnuit si spiritual nu cauta in nici un caz sa reflecte o incercare de a crea un efect pitoresc. Titian face o declaratie – o companie obisnuita sau chiar grosolana face parte din realitatea de zi cu zi a lumii in care traim. E acelasi lucru si in cazul lucrurilor obisnuite. O bataie risca sa inceapa intre o pisica si un caine care maraie unul la celalalt sub masa la care sunt asezati Iisus si calugarul in "Pelerinii de la Emmaus". Acest lucru reaminteste ca accesele de furie pot avea loc chiar si in circumstantele cele mai sfinte. In urmatoarea generatie insa, doi artisti foarte faimosi si-au dorit sa urmeze exemplul lui Titian, sperand sa-l depaseasca. Jacopo Robusti, mai cunoscut drept Tintoretto, nascut in 1518 sau 1519, a incercat din greu sa-si construiasca portretele in aceeasi maniera introspectiva ca Titian, insa nu a reusit decat sa fie brutal de realist. Cand si-a facut autoportretul, in jurul varstei de 70 de ani, in 1588, Tintoretto a aratat in detaliu ce efect are inaintarea in varsta asupra trasaturilor, dar nimic mai mult.
Paolo Caliari, alias Veronese, nascut cam la 40 de ani dupa Titian, a fost in egala masura impresionat de maestru. La fel ca Titian, Veronese a introdus personaje observate in viata de zi cu zi in scenele sale religioase. Insa, desi create minunat individual, aceste personaje din carne si sange nu se contopesc intr-o compozitie stabila. Artistii venetieni deja nu se mai descurcau bine cu scenele religioase, iar realismul ii atragea pe toti, pe masura ce rationalismul capata amploare, pe fata sau pe ascuns. Avea sa cuprinda in curand toata Italia, cand un om pe nume Caravaggio va revolutiona pictura europeana.
