Lucian (30 ani) s-a apucat de fumat la 16 ani. Într-un week-end, un coleg de şcoală, fumător, l-a sunat să iasă în oraş, iar pe drum Lucian i-a cerut o ţigară. Nu prea i-a plăcut, dar şi-a luat şi el un pachet ca să poată fuma în timpul filmului.
A doua zi, când a plecat la şcoală, şi-a aprins încă o ţigară, l-a luat ameţeala, i-a plăcut şi de atunci a fumat în fiecare pauză. Timp de doi ani s-a ferit de părinţii lui. La 18 ani, într-un moment de nervozitate, şi-a aprins ţigara de faţă cu tatăl lui.
„Tata nu mi-a zis nimic atunci, doar s-a mirat că fumez. De altfel, şi el era fumător şi când eram mic mă lăsa să mă joc cu pachetele de ţigări şi cu chiştoacele. M-am apucat de fumat pentru că mă simţeam mai interesant. Mi se părea că dă bine în faţa fetelor şi era un semn de maturitate şi de masculinitate şi în faţa băieţilor. Asta văzusem şi la unchiul meu şi-mi plăcea foarte mult mirosul de tutun amestecat cu cel de parfum”, spune Lucian.
Tutunul, „simbolul” succesului
Copiii care se apucă de fumat fac asta de regulă pentru a se simţi mai apreciaţi şi pentru a atinge un anumit grad de succes pe care-l observă la adulţi. Astfel, integrarea în anumite grupuri se poate face mai uşor. „Ce observă adolescentul? Că persoanele adulte pe care le percepe ca model au diverse beneficii: sunt atractive pentru sexul opus, au bani, sunt respectate, au telefoane, îmbrăcăminte, maşini frumoase.
Aceste persoane fumează, iar adolescentul începe să creadă că fumatul este un simbol al bunăstării şi fericirii”, explică Magdalena Ciobanu, coordonatorul Centrului pentru renunţarea la fumat din cadrul Institutului „Marius Nasta”, Bucureşti. Prin urmare, el crede că dacă se apucă de fumat va fi, la rândul lui, perceput ca o persoană de succes. Unii constată că, într-adevăr, sunt acceptaţi în gaşcă, merg împreună în cluburi, la petreceri şi nu mai sunt singuri în pauze. „
Din păcate, noua acceptare în cadrul grupului o pun pe seama fumatului, nu pe seama altor calităţi pe care le au şi care, de fapt, sunt motivul pentru care colegii îi agreează. În fond, sunt destui fumători singuri, fără prieteni şi destule fete fumătoare şi grase”, spune Magdalena Ciobanu. Obţinerea unei rezolvări pe moment a problemelor le scade interesul pentru alte soluţii care să-i ajute să atingă „succesul”, precum sportul, învăţatul sau dezvoltarea personală.
Fumatul pune semnul egal între fete şi băieţi
Studiile recente arată că, faţă de anul 1989, în 2009 prevalenţa fumatului în rândul femeilor s-a dublat, în special prin creşterea numărului femeilor tinere fumătoare. „Fetele sunt într-o continuă emancipare şi asociază ţigara cu semnul independenţei, al egalităţii cu bărbatul”, precizează specialistul. În plus, este foarte mult vehiculată ideea că fumatul slăbeşte, iar cei care renunţă la ţigări se îngraşă.
„Este vina societăţii, care nu pune accent pe metodele sănătoase de a-ţi menţine greutatea. De exemplu, de ce să nu mergi cu bicicleta sau cu rolele în loc de a fuma?”, se întreabă Magdalena Ciobanu.
Pericol de astm şi rezistenţă scăzută la efort
Riscurile imediate ale fumatului la vârstă fragedă ţin de aspectul fizic: ten şters, palid-gălbui.
„Dacă se machiază, atunci dezastrul e şi mai mare şi mai rapid, pentru că tegumentul, după ce că nu primeşte oxigen şi substanţe nutritive cât ar avea nevoie, nici nu poate elimina corespunzător substanţele toxice cu care se încarcă deoarece fluxul sanguin este diminuat”, explică Magdalena Ciobanu. Dinţii se colorează, iar detartrajul trebuie făcut mai des şi nici nu este la fel de eficient ca la un nefumător.
În plus, pe termen lung, riscurile se îndreaptă asupra plămânilor. În adolescenţă, plămânul are ultima perioadă de creştere funcţională.
Dacă tânărul fumează, atunci această dezvoltare nu mai are loc cum trebuie. Adolescentul va avea un risc mai mare de a dezvolta BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică) sau astm şi oboseşte mai repede.
Ce e de făcut?
Încrederea de sine care le lipseşte adolescenţilor fumători poate fi construită cel mai uşor cu ajutorul părinţilor. Aceştia ar trebui să-i întrebe în primul rând de ce fumează. Nevoi precum cea de a li se da atenţie sau de a fi primiţi într-un grup sunt normale şi trebuie validate de către părinţi. Apoi, adulţii trebuie să-i ajute pe tineri să găsească şi alte soluţii pentru a-şi îndeplini acele nevoi.
„Fumatul este o strategie, dar nu suficientă. Dacă adolescentul se va afla într-un loc unde nu se fumează sau alături de persoane nefumătoare, cum o să se integreze în grup? Important este să-l pună pe gânduri, nu să-l critice că a greşit”, spune Bogdana Bursuc, psiholog la Mind Institute din Bucureşti.
Deschideţi-le orizontul copiilor şi explicaţi-le de ce nu este bine să fumeze, dar fără să le puneţi interdicţii, pentru că efectul va fi invers celui dorit.
