Infecţia cronică cu virusul hepatitei C reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, atât în România, cât şi în întreaga lume. În ţara noastră, există aproximativ 600.000 de persoane infectate cu hepatită C, din care doar 38.000 au fost descoperite şi tratate.
Dr. Adriana Moţoc, medic primar specializat în tratamentul bolnavilor cu hepatită, de la Spitalul de boli infecţioase “Victor Babeş” din Bucureşti, explică pentru RL Verde cum se transmite şi cum poate fi descoperită această boală infecţioasă.
Există cinci tipuri diferite de hepatită. Care dintre ele este cea mai periculoasă şi de ce?
Oricare dintre tipurile de hepatită poate evolua sever la un anume pacient. În general, cele mai periculoase sunt hepatite C, B şi D care sunt boli cronice virale ce pot duce la ciroză şi cancer hepatic. Din fericire, hepatita C este o boală vindecabilă, spre deosebire de hepatite B şi D care nu prea se vindecă şi pe care pacienţii trebuie să le poarte toată viaţa.
Cum se transmit aceste tipuri de hepatită?
Hepatitele virale sunt boli infecţioase care se pot transmite pe diferite căi şi care pot evolua diferit. De exemplu, pe cale digestivă se transmite hepatita cu virus A şi cu virus E care sunt boli vindecabile spontan şi care în general nu se cronicizează şi nu dau probleme deosebite.
În schimb, hepatite B, C şi D sunt boli infecţioase virale transmise pe cale sexuală, prin contactul cu instrumente care au pe ele sânge contaminat, prin contactul cu obiecte aparent banale precum forfecuţă, unghieră, lamă de râs, care poartă uneori picături invisibile de sânge sau care se mai pot transmite de la mamă la copil, la naştere.
În ţara noastră există foarte multe cazuri de hepatită C. De ce?
Virusul hepatitei C a fost descoperit mai recent. Înainte de 1989, el nu a fost cunoscut şi nu a putut fi diagnosticat. De aceea, foarte multe infecţii, în România, s-au produs înainte de 1992-1995 când au fost disponibile pe piaţă truse care au pus în evidenţă prezenţa anticorpilor împotriva acestui virus. Astfel, multe femei, dar şi bărbaţi, înainte de 89, au fost infectaţi prin transfuzii de sânge sau prin tratamente injectabile efectuate cu seringi de sticlă la care, din lipsuri, nu se schimbă nu se schimba uneori nici măcar acul. Mai ales în mediul rural, o asistentă pornea cu o astfel de seringă în buzunar şi făcea injecţii la mai multe personae cu diferite boli. Sunt judeţe în care acest mod de infectare a dus la un număr foarte mare de pacienţi purtători azi de infecţie cu virusul hepatitei C.
Transmiterea pe cale sexuală a hepatitei C este mai rară. De exemplu, dintr-o sută de persoane care au contacte sexuale monogame, doar 6-8 la sută îşi infectează partenerul. Din studiile care s-au efectuat nici măcar nu este sigur că s-a produs pe cale sexuală sau s-a produs prin folosirea instrumentelor de îngrijire.
De asemenea, transmiterea de la mamele infectate la copii la naştere este redusă. Sub 10 la sută din mamele infectate transmit boala şi de obicei, până la vârstă de trei ani, majoritatea copiilor se debarasează de virus.
De obicei, sunt mai grave cazuri de hepatită C la copii sau adulţi?
Mai grav este dacă această infecţie este contractată la vârsta de adult pentru că ea se cronicizează la 80 la sută din cazuri. Cronicizarea înseamnă că găsim particule virale în sânge, dincolo de perioada de şase luni de la momentul în care considerăm că s-a produs infecţia sau s-a stabilit diagnosticul. Pot fi momente diferite şi, cel mai adesea, momentele diferă deoarece momentul infecţiei cu hepatita C trece absolut neobservat.
Care sunt simptomele infecţiei cu virusul hepatic C?
Doar doi din zece pacienţi fac formele simptomatice de hepatită, aşa numitele hepatite virale acute care se manifestă prin vărsături, dureri abnomindale, astenie, coloraţia galbenă a pielii şi a ochilor. De obicei, în cazul hepatitei C, pacienţii cu forme simptomatice se vindecă spontan. Ei vor rămâne purtători de anticorpi toată viaţă, ca semn că s-au întâlnit cu acest virus, dar nu mai au o infecţie activă.
În schimb, majoritatea pacienţilor, opt din zece, care se întâlnesc cu virusul C fac forme lipsite de simptome şi rămân purtători de infecţie pe toată viaţă, dacă nu primesc tratament. Ei pot purta această infecţie zeci de ani.
Care pot fi persoanele suspecte de infecţie cu virusul hepatic C?
O persoană care are un bolnav de hepatită C în familie, o persoană care are o viaţă sexuală dezordonată sau boli transmisibile precum pe cale sexuală, precum sifilis sau infecţie HIV, o persoană care s-a tatuat în condiţii nesterile sau care utilizează droguri, chiar şi o persoană care în trecut a primit transfuzii de sânge, mai ales înainte de 1995, o persoană care a făcut multe endoscopii digestive pentru afecţiuni de colon, o persoană care are la examenul clinic un ficat mare şi mai dur, o persoană care are transaminazele crescute sau o persoană care în copilărie a primit de multe ori tratament injectabil pentru diverse boli, toate aceste persoane pot fi suspecte de hepatită C.
Ce analize trebuie efectuate pentru a descoperi hepatita C?
Foarte des, analizele obişnuite pe care le facem la medicul de familie sau cu alte ocazii, sunt absolute normale chiar dacă o persoană are o infecţie cu hepatita C. Totuşi, după o perioadă de 20 de ani, această infecţie poate duce la distrugerea unei părţi mari din ficat, la înlocuirea celulelor bune ale ficatului cu ţesut fibros, cicatricial, care nu mai funcţionează.
Problema este că începutul cirozei poate, de asemena, să fie lipsit de simptome, deci dacă nu facem analize specifice nu aflăm că suntem purtători de virus C şi nu aflăm în ce stadiu de boală suntem la un moment dat. Analizele specifice se cheamă serologie şi caută anticorpi specifici virusului hepatic C în organism. Dacă se găsesc anticorpi pozitivi, urmează o serie de alte analize realizate de medicul specialist.
