Dintre bolile specifice sezonului rece, locul al doilea că frecvenţă după afecţiunile respiratorii îl ocupă infecţiile urinare, cele mai afectate fiind femeile. Statisticile indică faptul că una din cinci femei riscă să aibă o infecţie urinară în cursul vieţii, pe când bărbaţii se îmbolnăvesc mai rar, dar infecţia este, de obicei, mai gravă în cazul lor.
Infecţiile urinare apar mai des iarna pe fondul unui sistem imunitar vulnerabil. O igienă intimă precară, sexul neprotejat sau chiar hainele sintetice pot afecta microflora genitală, generând dezechilibre ale pH-ului pielii, iritaţii şi pierderea proprietăţiilor sistemului natural de protecţie.
„Infecţia urinară este o afecţiune provocată de diferiţi agenţi patogeni precum bacterii, fungi şi paraziţi. Cea mai frecventă cauză este infectarea cu Escherichia Coli, o bacterie existentă în intestinul gros al omului, care atunci când ajunge în tractul urinal provoacă infecţia. Alţi microbi care dăunează sunt Klebsiela, pseudomonas, stafilococ, chlamidia sau paraziţi precum Tricomonas”, a declarat dr. Teofil Roşu, medic specialist boli interne la Centrul Medical Focus.
În funcţie de localizarea la nivelul aparatului urinal se poate vorbi despre o infecţie uretrală (uretrită – conductul de la vezică până unde apare urina eliminată), o infecţie vezicală (cistită – rezervorul care păstrează urina între două micţiuni) şi o infecţie a rinichilor sau pielonefrită.
Simptomele variază în funcţie de localizarea infecţiei la diferitele niveluri ale tractului, dar şi în funcţie de vârstă şi sex. Printre acestea se numără: nevoia de a urina frecvent, durere la urinare, senzaţia de arsură, usturime, culoarea diferită a urinei, dureri în zona abdomenului inferior sau dureri lombare, mai ales când infecţiile interesează direct rinichii.
„Infecţiile urinare pot apărea mai frecvent la persoanele cu litiază renală sau la cei care au eliminat cantităţi mai mari de nisip prin microlitiază urinară. De asemenea, este prezentă în situaţiile în care vezica nu poate elimina complet şi rămâne un rest de urină unde se pot dezvolta microbii, dar şi în cazul unor anomalii ale tractului urinal, mai ales la copii. Femeile au aparatul urinar foarte sensibil şi uretra mai scurtă decât bărbaţii, ceea ce înseamnă că bacteriile sau fungii pot ajunge mult mai uşor dinspre vagin către orificiul anal şi de aceea sunt predispuse la infecţii urinare. De asemenea, incidenţa infecţiilor creşte o dată cu vârsta”, a explicat dr. Teofil Roşu.
Uneori, aceste infecţii pot trece de la sine, dar nu se recomandă neglijarea lor, întrucât pot genera probleme mult mai grave pe viitor. Amploarea cazurilor variază de la uretrită până la cistită, iar tratamentul este în consecinţă: se recomandă de la antibiotice până la consultarea urologului sau spitalizarea. Pentru a evita cronicizarea infecţiilor urinare prin ascensiunea lor până la rinichi, medicii recomandă consumul mare de lichide (apă simplă, ceaiuri de cozi de cireşe, mătase de porumb) pentru a efectua o diureză corectă a căilor urinare.
Tratamentul acestor infecţii începe cu analizele urinei şi ale sângelui – procedură cunoscută sub numele de urocultură (stabilirea exactă a bacteriei care a cauzat infecţia), urmată de antibiogramă (stabilirea antibioticului la care este sensibilă bacteria respectivă). Nerespectarea acestei reguli poate duce la crearea unor bacterii rezistente care au produs infecţia, îngreunând tratamentul.
Metodele de prevenire se află la îndemâna tuturor prin: evitarea frigului şi a umezelii, atenţie la vestimentaţie precum blugii strâmţi, ce favorizează apariţia infecţiilor, şi la contactele sexuale ce pot duce la iritarea uretrei, rezolvarea rupturii de perineu dacă aceasta s-a produs în timpul naşterilor la femei, rezolvarea anomaliilor tractului urinal la copii, consumul constant de lichide, evitarea constipaţiilor cronice şi o toaletă corectă a regiunii genitale.
3 remedii naturiste
Lavanda, mătasea de porumb, mugurii de pin şi de plop sunt unele dintre cele mai eficiente plante care se pot folosi în cazul infecţiilor urinare.
1. Lavanda, de exemplu, este recunoscută pentru proprietăţile bactericide, dezinfectante, calmante şi relaxante. În special în sezonul rece, consumul constant de ceai de levănţică (câte o cană, seara, căci aduce somnul) conferă rezistenţă sporită în faţa virusurilor.
2. Mătasea de porumb reprezintă, de asemenea, un leac foarte uzitat pentru tratarea cistitelor şi a litiazei urinare. Elimină apa din ţesuturi, detoxifică, măreşte diureza. Se bea sub formă de infuzie, nu prea concentrată, câte 2-3 căni pe zi.
3. Uleiul esenţial de cimbru se foloseşte pentru problemele de la nivelu aparatului uro-genital datorită efectului său antimicrobian puternic în special împotriva germenilor Stafilococ auriu, E Coli, Klebsiella, Pseudomonas, Proteus, Candida albicanis.
Uleiurile esenţiale de lavandă sau cimbru au avantajul că pot fi consumate atât prin ingerare, cât şi extern prin inhalaţii, aromoterapie, masaj, baie sau comprese, ceea ce poate transforma tratamentul într-o experienţă mai plăcută.
