» A primit Ordinul Imperiului Britanic si titulatura de cavaler al Legiunii de Onoare in Franta. E englezoaica, insa e supranumita in acelasi timp "Madame de Pompadour" si "Samurai", o combinatie stranie.
» Suzy Menkes este de 21 de ani editor-sef al sectiunii de fashion din "International Herald Tribune". De maine, in fiecare marti, Romania libera va publica o pagina de moda care ii poarta numele: Suzy.
"Inca una care scrie despre moda si e platita fabulos pentru asta", ati vrea, poate, sa spuneti. Insa lucrurile nu stau chiar asa. Suzy Menkes este Cea Mai. Cea mai excentrica (deh, Marea Britanie), cea mai respectata, cea mai buna.
Potrivit revistei americane "The New Yorker", inainte sa fie "Samurai Suzy" (supranume dat pentru ca "taie si spanzura" prin cuvintele ei), Suzy Menkes era o studenta la Cambridge care a fugit la un show Nina Ricci din Paris, oras in care a ramas pana astazi. si, daca la inceput trebuia sa se ascunda de dimineata sub podiumul pe care defilau modelele, pentru a fi sigura ca e acolo cand incepe prezentarea, astazi nici o prezentare nu incepe pana nu e ea de fata. Un exemplu? Toata lumea stie ca Suzy nu lucreaza de Yom Kippur. Rezultatul: nici o colectie nu este prezentata in ziua in care cade sarbatoarea evreiasca.
"N-ati vazut-o pe Suzy?"
Pentru proprietarii conglomeratelor de moda, ziua incepe, neindoielnic, cu Suzy. Atat Bernard Arnault, presedintele concernului LVMH (Louis Vuitton Moet Hennessy), cat si Domenico de Sole, presedintele grupului Gucci, se ghideaza dupa rubrica lui Suzy. Domenico de Sole marturiseste ca, in perioada prezentarilor, prima intrebare pe care le-o pune colegilor sai e: "N-ati vazut-o pe Suzy?".
Acum cativa ani, dupa o critica agresiva a colectiei Dior – aflata sub conducerea LVMH –, Bernard Arnault i-a interzis lui Suzy accesul la show-urile grupului. De atunci insa s-au impacat, pentru ca, asa cum recunoaste si creatorul Oscar de la Renta, Suzy "nu scrie despre ce ii place, ci despre ce stie. Iar cunostintele ei sunt vaste".
Alber Elbaz, creatorul casei de moda Lanvin, isi definitiveaza invitatiile pentru prezentari folosindu-se de numele lui Suzy, dupa care nu doarme in noaptea de dupa prezentari asteptand recenziile ei. Casa Chanel o considera importanta indeajuns incat sa-si apere numele (in acelasi "IHT") la aparitia unei critici proaste.
Biroul lui Suzy este intotdeauna plin de cadouri si haine gratuite – pe care le refuza politicos. "Am fost invatata ca o fata trebuie sa accepte doar flori si ciocolata", spune ea.
Sa nu va imaginati insa ca Suzy Menkes este doar o doamna care sta la birou pana la ora 17 si spune "asta da, asta nu" despre anumite colectii, dupa care iese in oras imbracata exact cu haina pe care o proclamase buna de aruncat la gunoi cu trei minute inainte. In primul rand, programul sau nu se termina la 17. Nu se termina deloc, de fapt.
Nelipsita de la marile prezentari
Intr-un an, apar patru tipuri de colectii (prêt-à-porter, haute couture, resort si colectiile pentru barbati); inmultiti asta cu doi (cele doua sezoane, toamna-iarna, primavara-vara), apoi cu n (numarul de show-uri ale fiecarui designer care are o colectie in sezonul respectiv, numar care poate sa fie intre 50 si 70) si multiplicati totul de patru ori, pentru cele patru orase in care se desfasoara Saptamana Modei – New York, Milano, Londra si Paris. Nu-i asa ca v-am incurcat deja, numarul rezultat e ametitor!
In mare, numarul rezultat e de vreo 600 de spectacole pe an, iar Suzy participa la fiecare prezentare importanta. si cand participa la fiecare spectacol, asta nu inseamna ca se duce o data pe zi intr-o sala frumos luminata, unde se uita la haine si aplauda la sfarsit.
Programul unui samurai
O zi dintr-o Saptamana a Modei incepe de obicei la ora 8.45 dimineata (si, daca e sa adaugam la asta timpul de trezire, aranjare, imbracare plus transportul pana la destinatie, ora la care incepe ziua pentru un jurnalist de fashion ajunge undeva pe la 6.30).
La 8.45 e primul spectacol din zi, din cele 10-11 prezentari programate, una dupa cealalta. Orele petrecute in salile de prezentare, plus timpul care se aduna in vreme ce te misti de la o sala la alta (care se poate afla in celalalt capat al orasului), te pot duce cu usurinta peste ora 12 noaptea.
In acest timp nu e suficient sa te uiti la haine, trebuie sa si scrii despre ele. Iar Suzy scrie.
In cei 21 de ani de cand este editor-sef al sectiunii de fashion din "International Herald Tribune", Suzy Menkes a scris peste 1,7 milioane de cuvinte pentru ziar! In vreme ce majoritatea colegilor ei care cu cat inainteaza in varsta – si functie – transfera responsabilitatea scrisului subordonatilor mai tineri, Suzy face exact invers: pe masura ce trec anii, ea scrie din ce in ce mai mult pentru ziar si intotdeauna contracronometru, pentru ca trebuie sa acopere mai multe deadline-uri si mai multe fusuri orare (Paris, New York, Tokyo). Pentru asta, are nevoie permanent de un laptop si conexiune la internet (pe care nu le gaseste intotdeauna) si nu beneficiaza prea des de un birou linistit sau de timp indeajuns.
Suzy scrie cu laptopul in brate, de la prezentari, din holuri de hotel, restaurante, taxiuri (in timp ce se indreapta spre o alta prezentare), din picioare in aeroport sau pe patul vreunei camere de hotel. Iar acum, Suzy Menkes va scrie si pentru noi.
"International Herald Tribune", ediTia globala a ziarului "The New York Times"
Ati vazut filmul "A bout de souffle"? Pe Jean Seberg stand in mijlocul unui bulevard din Paris si anuntand din rasputeri noua editie a unui ziar? Ei bine, acel ziar era "International Herald Tribune". Sau ceea ce avea sa devina "IHT". Ziarul original se numea "Paris Herald" si a aparut prima oara in 1887. De atunci pana la momentul Jean Seberg au trecut 73 de ani, timp in care ziarul si-a schimbat numele si proprietarii de cateva ori. Astazi, ziarul detinut de "The New York Times" si prezentat drept versiunea internationala a acestuia are birourile in Paris, de unde anunta zilnic tot ce tine de lifestyle-ul international.
