Au meserii diferite, dar îi leagă faptul că reuşesc să depăşească starea de epuizare de la serviciu: unii fac rafting, trasee pe munte, ciclism şi participă la maratoane, alţii citesc, fac băi cu spumă sau gătesc.
Clienţii Laurei care trebuie să fie mulţumiţi tot timpul pentru a nu pierde contracte importante, elevii Narcisei care încearcă să facă gălăgie şi în timpul orelor, pacienţii Mădălinei care-i bat la uşă nerăbdători cu tot felul de probleme ORL, toţi aceştia sunt în măsură să crească nivelul de stres al celor din jur până la distrugerea sănătăţii. Metodele antistres pe care le folosesc aceste persoane dau rezultate şi le menţin pe linia de plutire.
Laura, director agenţie de PR, 36 de ani.
Împreună cu soţul ei, Laura participă la diverse maratoane şi triatloane (n.r. – concurs ce include trei probe, spre exemplu înot, alergare şi mers pe bicicletă). Anul trecut au fost la maratonul Bucureştiului, iar anul acesta, în primăvară, la maratonul Barcelonei. „Nu cred că putem număra pe degetele de la o mână weekend-urile pe care le stăm în Bucureşti într-un an. De fiecare dată avem alte destinaţii şi activităţi şi, dacă nu participăm la un triatlon sau dacă nu facem trasee pe munte, rafting sau schi, mergem la mama la ţară, într-un sat pe lângă Slobozia, şi, înainte de grătar, ne antrenăm. Trecem Lacul Amara înot şi alergăm de la Amara la Slobozia, 6 km, sau mergem cu bicicletele vreo 20 de km”, povesteşte Laura.
Nici pe ea şi nici pe soţul ei nu-i interesează să câştige printre primii concursurile, ci doar să reuşească să le termine. „La maratonul Romei de anul trecut, a participat un tip care nu avea picioare, ci proteze. De asemenea, participă foarte multe persoane trecute de 30 de ani, unele având chiar 40-50 de ani”, adaugă ea. Peisajele senzaţionale îi fac să nu se lase doborâţi de efort şi oboseală. „La triatlonul din Vamă înotam până la 2 Mai, apoi alergam în sensul opus, până la Vamă şi pe urmă luam bicicleta şi ne duceam printr-o rezervaţie naturală, cu lacuri pe care vedeam lebede, şi ne umpleam de bucurie”, spune Laura.
Oana, jurnalist, 30 de ani.
A avut momente în care nu mai ştia să meargă pe stradă din cauza stresului. Era o perioadă din aceea în care se adunaseră toate la un loc. Nu mai avea serviciu, renunţase la garsoniera în care stătea cu chirie, relaţia cu iubitul era tensionată, părinţii aveau probleme de sănătate.
„În momente din acestea, mă ajută foarte mult să stau de vorbă cu prietena mea cea mai bună. Discuţiile cu ea mă liniştesc şi îmi dau seama ce rol important au în viaţa mea relaţiile de încredere pe care mi le-am creat în afara familiei. Totuşi, şi familia a fost importantă: fratele meu m-a ajutat mult. E plăcut să ştii că ai «o plasă de siguranţă» şi că, orice ţi s-ar întâmpla, sunt oameni importanţi care te susţin nu doar moral”, spune Oana.
În afară de prieteni, sportul este foarte important pentru ea. „Îmi place să fac mişcare în natură şi drumeţiile. După un traseu de 8-10 ore pe munte, pur şi simplu mi se curăţă mintea de toxine. Şi chiar nu e scump să faci asta o zi din weekend. O altă activitate faină e să joci fotbal, chiar fată fiind. E foarte amuzant, foarte solicitant, mai bun ca orice antidepresiv”, mai spune Oana. Ciclismul este o altă metodă de relaxare pentru ea. Când e supărată, îşi ia bicicleta, iese din Bucureşti, şi merge până găseşte un loc pe care să se întindă în parc sau în pădurile din jurul oraşului. „Mă întorc acasă alt om”, spune Oana. Într-o vreme, tânăra făcea inclusiv jogging. Alerga 4-5 kilometri în parc şi lăsa în urmă toate gândurile rele. „Mai schimbam peisajul, mai admiram natura, apa, copacii, florile. Mai ascultam o muzică la o terasă şi îmi ziceam că viaţa e frumoasă şi că merită să te bucuri”, mai adagă ea.
Cristi, agent de vânzări, 32 de ani:
„La un moment dat, am ajuns la ideea că nu e bine să turezi motoarele şi că nu trebuie să te mai crezi Superman. Merge şi mai cătinel. Pe mine lectura şi căutarea m-au făcut să înţeleg un lucru în ultima vreme: că o doză de egoism nu strică uneori şi că în momentul în care începi să te pui pe tine pe primul plan şi să îţi faci mici şi mari plăceri, te detaşezi de problemele celor din jur”, spune Cristi. A făcut paşi mici şi a întocmit o listă cu lucruri pe care şi le dorea demult şi pentru care nu a avut timp: să meargă la teatru, la schi, la un concert, să se vadă cu prieteni mai vechi cu care pierduse un pic legătura. „Şi lista mea mai are multe puncte cu locuri pe care vreau să le văd, cărţi pe care vreau să le citesc, evenimente la care vreau să particip, lucruri pe care vreau să le învăţ. O formă de relaxare este şi gătitul. Îmi place să stau şi să curăţ, să toc şi să îmi prepar chestii mai exotice”, adaugă el.
Narcisa, profesoară de limba română, 29 de ani:
„Am fost foarte stresată din cauza examenelor de definitivat şi de titularizare care aveau o importanţă vitală în viaţa mea. Eram nervoasă, aveam dureri de cap, nu puteam să mă concentrez, iar uneori dormeam doar trei ore pe noapte, pentru că aveam insomnii”. Ca să facă faţă stresului, Narcisa asculta muzică, se plimba prin locuri cât mai puţin zgomotoase, făcea băi relaxante cu spumă. O altă perioadă stresantă a fost primul an de viaţă al fetiţei ei.
„Eram foarte obosită şi nervoasă. Nu mai aveam răbdare să stau deloc cu ea. Mă mai odihneam când o lăsam cu mama sau cu soţul şi ieşeam o oră pe zi. Mă plimbam ca să schimb mediul, să văd oameni şi să-mi oxigenez creierul. Ascultam muzică şi, când mai puteam, citeam”, povesteşte Narcisa.
Mădălina, medic ORL:
„Mă relaxez în weekend cu familia. Stăm la aceeaşi masă si lucrează fiecare la proiectele pe care le are. Faptul că facem asta împreună mă face să mă simt foarte bine. Mă mai relaxez şi când o duc pe fetiţa mea la şcoală şi când stăm seara cu toţii”. Cea mai stresantă perioadă pentru Mădălina este înainte şi după concediu, când are foarte multe programări. „Lunea e groaznică, pentru că vin foarte mulţi pacienţi neprogramaţi, trimişi de medicii care au fost de gardă”, spune, amuzat, medicul.
Alternativă
Homeopatia poate fi o alternativă pentru persoanele care trec printr-o perioadă stresantă căreia nu-i mai fac faţă.
„Alegerea medicamentului homeopatic, stabilirea dozei şi a modului de administrare revine în sarcina medicului homeopat, care are o pregătire corespunzătoare pentru aceasta. Chiar dacă după citirea articolelor de homeopatie aveţi impresia că aţi găsit remediul pentru o problemă proprie sau a cuiva cunoscut, autoadministrarea medicamentului nu este recomandată şi cel mai bine este să vă adresaţi unui medic homeopat şi să îi povestiţi totul”, explică Adrian Alecu, medic primar medicină internă cu specializare în homeopatie de la centrul medical Homeomed din Târgu Mureş, care mai spune că medicamentele homeopatice sunt produse în laboratoare specializate, sub control atent al calităţii şi sunt înscrise în nomenclatoarele farmaceutice.
Sortaţi problemele şi împărţiţi responsabilităţile!
Capacitatea de filtrare a problemelor este o abilitate care vă poate scoate din situaţii foarte stresante. Concentraţi-vă asupra problemelor cu adevărat importante şi amânaţi-le pe celelalte. „Trebuie să vedeţi ce anume puteţi rezolva într-o zi. Din cele 1.000 de probleme, daţi 950 deoparte şi rezolvaţi-le pe cele 50″, vă sfătuieşte medicul de familie Călin Ciubotaru. Crearea unor condiţii optime de a face faţă stresului este iarăşi importantă. Dacă aţi dormit doar două ore azi-noapte şi sunteţi nemâncat s-ar putea să nu mai puteţi face faţă nici măcar problemelor banale. Prin urmare, nu mai staţi până noaptea târziu pentru a le rezolva, ci mâncaţi, culcaţi-vă şi reveniţi asupra lor a doua zi, când aveţi mintea limpede. „Strămoşii noştri aveau dreptate când spuneau că noaptea e un sfetnic bun”, spune Călin Ciubotaru. O altă metodă de a învinge stresul este să încercaţi să delegaţi problemele către persoane de încredere şi care vă pot fi de ajutor. Acasă, nu preluaţi toate sarcinile. Nu trebuie să faceţi piaţa, să şi gătiţi, să spălaţi şi vasele, să faceţi şi curat. La serviciu, încercaţi să mai predaţi din responsabilităţi dacă nu faceţi faţă. „Aveţi grijă însă ca persoanele respective să fie de încredere, pentru că altfel veţi avea mai multe bătăi de cap”, adaugă Ciubotaru. De mare ajutor este şi sprijinul afectiv al apropiaţilor. Treceţi mult mai uşor peste probleme dacă acasă vă aşteaptă persoanele dragi.
