VIDEO. Liviu Lucaci: Învățământul vocațional are nevoie de sprijin

Este nevoie de “finanțare dedicată” alocată cercetării artistice, apreciază rectorul Universității de Artă Teatrală și Cinamatografică (UNATC) “I.L. Caragiale” din București, Liviu Lucaci, într-un interviu acordat cotidianului “România liberă”.

Share

Laurențiu Mușoiu 0 comentarii

04.12.2020 - 00:15

Rectorul UNATC București susține că este nevoie de o “definire ca atare” a cercetării artistice.

Liviu Lucaci este predă disciplina Arta actorului în cadrul UNATC “I. L. Caragiale” din București

Rectorul UNATC din București este, de asemenea, scriitor, dramaturg, actor al TNB și regizor.

Actualul rector al UNATC lucrează în instituția de învățământ superior din1994, atunci, preparator.

În 1990, Liviu Lucaci devine student la clasa lui Ion Cojar , care îl îndrumă către cariera pedagogică.

1. MEC

RL: Cum apreciați colaborarea dintre Ministerul Educației și Cercetării (MEC) și instituțile de învățământ superior din țara noastră, în această prioadă, marcată de pandemia mondială COVID-19?

Liviu Lucaci: A răspuns nevoilor noastre foarte repede. UNATC are acest specific al lucrului față în față și că nu ne putem alinia cu atâta ușurință ca alte universități la lucrul în online, universități care dispun și de dotări care să le permită comunicarea la distanță. Noi nu le aveam, bazându-ne aproape exclusiv, și aici mă refer la atelierele de teatru în special, pe întâlnirea nemijlocită, om la om. Și am fost înțeleși. Acum dispunem și noi, în urma unor investiții financiare importante, de o parte din echipamentele necesare. Iar ăsta e un lucru extraordinar, care ne deschide noi perspective pentru viitor. Și poate nu am fi încercat să le obținem așa de rapid, la dotări mă refer, dacă nu apărea această nefericită pandemie. Aș spune că a fost o dinamică foarte spectaculoasă și că vocea noastră, vocea unei universități vocațional-artistice cu un profil unic, s-a făcut auzită. Am beneficiat, țin să o spun, și de înțelegerea colegilor noștri de la alte universități de prestigiu care au respectat și respectă specificul nostru, oferindu-ne sprijinul necondiționat.

 

2. Actorul

RL: Sunteți actor. Această activitate a fost suspendată o perioadă, apoi redeschisă o scurtă perioadă, iarăși suspendată. E nevoie, ca în cazul sportivilor de o perioadă de readaptare pentru a ajunge din nou la forma de dinainte de suspendarea activității?

L. L.: Da. Școala noastră (not. red. – UNATC din București) o face, adică ține, prin exerciții continue, la cald oamenii de teatru. Ar fi extraordinar ca și teatrele să facă asta. Să se pregătească pentru revenirea publicului în săli. Cred că actorii, la fel ca și sportivii, trebuie să reintre în mersul firesc al lucrurilor printr-o pregătire specifică. Da, cred că, dacă nouă luni de zile nu-ți mai desfășori activitatea la cel mai înalt nivel, nu mai practici meseria de actor în fața publicului, nu vei fi pregătit pentru spectacolele, rolurile solicitante fizic și psihic care vor veni. Cred că e nevoie ca în această perioadă, actorii să se pregătească pentru revenirea pe scenă.  Și e nevoie de un antrenament specific, anume gândit pentru asta. Din fericire, școala de teatru, școlile de teatru pot să facă asta, noi avem obișnuința antrenamentului continuu. Da, cred că trebuie să ne pregătim cu toții pentru reintrarea în firesc. Eu abia aștept să urc pe scenă.

 

3. Legea

RL: În  mandatul fostului ministru se vorbea despre o nouă lege a Educației. Acum proiectul pare suspendat. Avem o lege a Educației publicată în 2011.  A fost modificată radical. Ce prevederi ar fi necesare în legislație, pentru învățământul vocațional?

L.L.: Cred că este o întrebare foarte bună. Ne preocupă. Învățământul vocațional trebuie să-și găsească o definire mai limpede în Legea Educației și sunt convins că se va reuși acest lucru. Am inițiat discuții cu celelalte universități de artă și sunt convins că vom găsi sprijin și din partea ministerului. E limpede că e nevoie de o clarificare a cadrului legal în care ne desfășurăm activitatea, noi, cei din vocațional-artistic. Spre exemplu, cercetarea artistică – un drum foarte important pentru noi și o posibilitate de dezvoltare esențială – trebuie să-și găsească o definire mai precisă în lege și să fie reglementată prin metodologii specifice. În acest fel, finanțarea va fi posibilă și va genera progres instituțional. Da, vocaționalul trebuie să aibă o voce mai limpede și pentru asta, așa cum am zis, am deja un dialog cu colegii mei rectori ai universităților de artă. Dar există deschidere, există un dialog, vom veni cu un proiect, vom reuși. Este, până la urmă, în interesul tuturor.

 

4. Vocaționalul

RL: Care ar fi principala problemă din actuala lege a Educației, cu care vă confruntați dumneavoastră, învățământul vocațional? Care ar trebui să fie prioritatea în completarea legislației actuale, pentru a veni în sprijinul învățământului vocațional?

L. L.: Să vă dau un exemplu, apropo de cercetarea artistică. Trebuie și ea să poată să beneficieze de resurse dedicate, la fel ca și cercetarea științifică. Adică, trebuie definită ca atare, trebuie să-i fie definite criteriile specifice, e nevoie de o metodologie clară, pentru ca în acest fel universitățile de artă să poată să-și finanțeze această cercetare artistică.  Țin să spun că peste tot, în momentul acesta în lume, elementul care aduce dinamică și care, până la urmă, schimbă lumea cu adevărat este creativitatea. Ori, universitățile de artă antrenează tocmai asta: inovarea, noutatea, creația. Ele hrănesc, sădesc germenii creativității care vor aduce apoi beneficii în societate, și aici mă refer la întregul ei, nu numai la domeniile artistice. Arta este un antrenor al creativității, iar cercetarea artistică cred că trebuie să-și găsească o finanțare mai serioasă. Și sunt convins că o va face.

RL: Vorbim de investiții. Iată, universitatea dumneavoastră se află în plin proces de modernizare. Când estimați că se va finaliza acest proces și dacă puteți să ne oferiți un exemplu. La ce să se aștepte studenții de la noul sediu? La ce eveniment nou?

l.l.: Încheiem anul acesta calendaristic cu o surpriză. Această pandemie  a fost pentru noi și o oportunitate. A fost o șansă pentru noi de a da o față nouă universității, în timpul în care, din nefericire, studenții noștri nu au mai putut intra în universitate. O șansă, ca după zeci de ani, să renovăm o bună parte din spațiile pe care le avem: săli de actorie, transformate mai nou în mici studiouri de teatru, generos echipate, sălile de regie, de coregrafie, o nouă sală pentru spectacolele și examenele de păpuși și marionete, săli de canto și mișcare, o nouă sală de spectacole pentru cei de la Master. Multe s-au schimbat, pentru o perioadă atât de scurtă, până la urmă. A fost o șansă, această oprire a activității din sediu, pe care noi am încercat să o exploatăm la maxim și sunt fericit să anunț că sediul nostru va arăta altfel o dată cu începutul anului viitor. Iar ăsta e un lucru extraordinar de care suntem mândri. Am încercat să transformăm ceva negativ, pandemia, într-o oportunitate. Am avut susținerea ministerului – trebuie să spun asta din capul locului, și o finanțare care ne-a permis să facem aceste îmbunătățiri. Mai mult de atât, am avut anul acesta niște investiții majore în echipamente, investiții care au venit datorită obligativității online-ului, dotări care înseamnă echipamente de filmare, de înregistrare audio,  tehnică pentru scenă, fie că vorbim despre animație, regie sau actorie. Deci universitatea noastră face un salt înainte anul acesta, dacă mă pot exprima astfel. Intrăm și noi în secolul XXI, ca dotări, ca design, un alt tip de gândire instituțională. Poate că a fost nevoie de o pandemie ca să reușim asta, glumesc amar acum, dar am reușit să dăm o nouă față UNATC-ului și o spun cu mare bucurie. Așteptăm întoarcerea studenților noștri în sediile noastre, sperând să le facem o surpriză plăcută. Îi îndemn și pe viitorii candidați să vină către noi și să ne cunoască, într-un sediu înnoit și mult mai bine dotat. Oricum, în treacăt fie spus, numărul de candidați anul acesta a fost unul mare, ceea ce ne face să privim cu încredere în viitor. Înseamnă că suntem căutați și că lumea are nevoie de artiști, de creatori.

 

 

Comentarii