O iniţiativă legislativă naşte dezbateri în societatea civilă, după ce un grup de deputaţi PDL a iniţiat un proiect de lege privind consilierea obligatorie a femeilor care vor să avorteze. Organizaţiile pentru drepturile femeilor atrag atenţia că măsura le aminteşte de legislaţia comunistă (Decretul 770/ 1966) şi că femeile au deja dreptul de a fi consiliate în momentul în care fac avorturi, prin legea care stabileşte drepturilor pacienţilor. Pe de altă parte, România este pe primul loc în UE în ceea ce priveşte avorturile.
Iniţiatori: Femeile nu-şi cunosc drepturile
În urmă cu doi ani, deputatul PDL Marius Dugulescu declara, în calitate de şef al Subcomisiei de demnitate umană din Camera Deputaţilor, că forul ar putea discuta reglementarea sau chiar interzicerea avorturilor în România. De altfel, el anunţase încă de atunci că intenţionează să aibă o iniţiativă legislativă prin care femeile care vor să facă întrerupere de sarcină să fie consiliate înainte de intervenţia medicală.
Astfel, în urmă cu o săptămână, la Camera Deputaţilor a fost depusă iniţiativa legislativă (citeşte aici iniţiativa) a politicienilor Marius Dugulescu şi Sulfina Barbu, care cer consilierea obligatorie a femeilor care vor să facă întrerupere de sarcină. După cinci zile de consiliere, femeile care încă mai vor să facă avortul trebuie să se prezinte la cabinetul de obstetrică-ginecologie cu un certificat, apoi să fie supuse intervenţiei.
În timp ce iniţiatorul legii, Marius Dugulescu, a declarat, pentru România liberă, că se gândeşte la drepturile femeilor şi la faptul că ele nu cunosc riscurile la care se supun, organizaţiile non-guvernamentale trag un semnal de alarmă în privinţa iniţiativei şi spun că ridică mari semne de întrebare.
Astfel, preşedinta organizaţiei pentru drepturile femeilor FILIA, Oana Băluţă, a declarat pentru România liberă că femeile beneficiază deja de consilierea prevăzută prin drepturile pacienţilor (Legea 46-2003).
(Citeşte mai multe poziţii ale femeilor vizavi de reglementarea avortului- Blogul Medusei şi Feminism-România.)
Alternativa la avort, plasamentul sau adopţia
Întrebat de reporterul Rl dacă măsura are ca scop scăderea numărului de avorturi, deputatul PDL Marius Dugulescu a precizat că nu s-au efectuat studii care să arate acest lucru şi că singurul obiectiv al legii este informarea femeilor. „Femeile să recurgă la acest mijloc în cunoştinţă de cauză. Multe iau o decizie repede şi apoi o regretă”, a punctat Dugulescu.
De altfel, deşi a precizat că, personal, nu este de acord cu întreruperile de sarcini şi că şi-ar dori să vadă mai puţine avorturi în România, deputatul democrat-liberal nu pregăteşte şi o lege care să interzică avorturile.
Şi deputata PDL Raluca Turcan, susţinătoare a proiectului legislativ, a explicat, pentru Rl, că este preocupată de demografia din România. Totuşi, ea recunoaşte că legea nu are ca principală consecinţă încurajarea natalităţii. Pe de altă parte, ea susţine că este nevoie de un set de politici demografice (de altfel, ea a şi iniţiat un proiect legislativ care prevede reducerea cu cinci procente a contribuţiilor sociale a celor care au în grijă doi sau mai mulţi copii, pentru a încuraja natalitatea) care să stimuleze natalitatea. Turcan a subliniat că ea crede în dreptul femeilor de a-şi stabili singure propria soartă şi îşi doreşte ca ele să fie informate.
Un discurs asemănător are şi deputatul PDL Maria Stavrositu, susţinătoare a proiectului legislativ, care a precizat, pentru România liberă, că „femeile au dreptul să fie informate şi să ia deciziile în cunoştinţă de cauză. Ele trebuie să ştie alternativele pe care le au la dispoziţie dacă nu îşi permit un copil din punct de vedere financiar”.
De altfel, în proiectul legislativ privind cabinetele de consiliere pentru avort (vedeţi aici cuprinsul legii şi aici expunerea de motive), se precizează ca alternative viabile la întreruperea de sarcină: casele maternale administrate de ONG-uri sau culte, plasamentul copilului în regim de asistenţă maternală sau adopţia.
Totuşi, aşa cum atrage atenţia Oana Băluţă, iniţiativa nu discută despre drepturile sexuale şi reproductive ale femeilor, ci este, mai degrabă „o restrângere a avorturilor”, nedovedindu-se o preocupare reală pentru sănătatea femeii.
Controversă. Embrionii şi dreptul la viaţă
În expunerea de motive, politicienii susţin că „femeia însărcinată trebuie să fie conştientă că şi cel nenăscut are dreptul la viaţă”, iar, în iniţiativă, se arată că şi embrionul are drept la viaţă prin lege, amintindu-se, în acest sens, articolul 2 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.
Totuşi, consultat de România liberă, avocatul Andrei Grigoriu, expert în drepturile omului, a explicat că, conform Curţii Europene a Drepturilor Omului, embrionul nu are dreptul la viaţă. (Speţa Evans versus Marea Britanie- citeşte aici speţa )
În plus, legea ridică multe alte semne de întrebare, aşa cum arată Oana Băluţă. „Ce se întâmplă dacă femeia care vrea să facă avort depăşeşte perioada legală în care are voie să facă întreruperea de sarcină la cerere, din cauza perioadei de cinci zile de consiliere? Cine va face consilierea?”, arată preşedinta Centrului FILIA.
De altfel, ea mai subliniează şi problema organizaţiilor care susţin iniţiativa legislativă. ONG-urile care sprijină legea sunt: Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, Fundaţia Pro Vita Medica, Centrul de Consiliere şi Informare pentru Femei cu Sarcina Nedorită „Puls”, Asociaţia Familia şi Viaţa, Centrul Iochebed, Fundaţia Clinica Provita Internaţional, Alianţa Familiilor din România, Centrul Noua Speranţă şi Fundaţia Arsenie Boca. Aceste organizaţii au o componentă religioasă preganantă- unele sunt ortodoxe, altele, neo-ortodoxe ( penticostale ori baptiste). De exemplu, Alianţa Familiilor militează pentru familia formată exclusiv dintr-un bărbat şi o femeie (Lucru care deja s-a întâmplat, prin Noul Cod Civil, restrângând drepturile minorităţilor sexuale. Citeşte aici cum este legislaţia românească în materie de familie).
Pe de altă parte, organizaţiile non-guvernamentale care luptă şi promovează drepturile femeilor nu au fost consultate de deputaţii care au iniţiat legea, a punctat Oana Băluţă.
„Avortul înseamnă încetarea unei vieţi„
În certificatul de consiliere care li se va oferi femeilor însărcinate, se stipulează că „am fost informată că avortul înseamnă încetarea unei vieţi, deoarece fătul este o fiinţă umană vie chiar din momentul concepţiei”.
Deşi sunt conştienţi că formularea ar putea isca dezbateri în Parlament, cei trei deputaţi care au discutat cu reporterul Rl susţin că „legea este perfectibilă” şi că acesta este punctul lor de vedere.
De altfel, Raluca Turcan a precizat că „concepţia unui copil este viaţă”, iar Marius Dugulescu a vorbit despre drepturile pe care le are embrionul încă din momentul concepţiei.
Totuşi, Codul de Procedură Penală nu precizează că avortul este încetarea unei vieţi, ci că se pedepseşte întreruperea sarcinii la cerere dacă aceasta a trecut de 14 săptămâni (întrucât atunci vorbim de făt). Articolul 199 din Codul Penal mai precizează că „nu se pedepseşte femeia însărcinată care îşi întrerupe cursul sarcinii” şi că nu reprezintă infracţiune avortul terapeutic.
(Citeşte aici reglementările despre avort din Codul Penal, articolul 199).
În ceea ce priveşte consilierea, Marius Dugulescu a precizat că Ministerul Sănătăţii se va ocupa de acreditările cabinetelor de consiliere. Preşedinta Centrului FILIA atrage atenţia asupra consilierii, spunând că aceasta trebuie să fie „viabilă şi onestă, nu tendenţioasă” şi să fie făcută în sprijinul femeii.
Polonia interzice avortul, recunoscând dreptul la viaţă al embrionului
„Dreptul de a face o întrerupere de sarcină este un drept al femeilor la serviciile medicale„, mai arată Oana Băluţă. Totuşi, nu de aceeaşi părere este democrat-liberala Maria Stavrositu, care a declarat pentru România liberă că se gândeşte să iniţieze o dezbatere publică privinsd susţinerea avortului din bani publici.
„La nivel european, există semnale de alarmă privind revirimentul conservatorismului, tradiţionalismului creştin. Trebuie să facem diferenţa între chestiunile morale şi cele legale. Statul nu trebuie să intervină în viaţa privată a indivizilor”, a explicat şefa FILIA.
Mai multe ţări europene au instituită o perioadă de gândire înainte efectuării unei întreruperi de sarcină. Certificatul de consiliere este obligatoriu în Germania şi Italia. Polonia şi Irlanda (ţări cu o puternică componentă religioasă- catolică) au interzis avortul, recunoscând dreptul la viaţă al embrionului.
În 1966, în sprijinul politicii pro-nataliste a regimului comunist, Nicolae Ceauşescu a promulgat decretul 770, prin care femeile sub 40 de ani erau obligate să nască minim patru copii înainte de a putea face întrerupere de sarcină. Avortul era pedepsit cu închisoarea. În perioada când decretul a fost în vigoare, aproximativ 15.000 de femei au murit, încercînd să avorteze prin metode ilegale şi aproape două milioane de copii au ajuns în orfelinate.
În 2009, Ministerul Sănătăţii a avertizat că numărul întreruperilor de sarcină din România este cel mai mare din Uniunea Europeană: 520 avorturi la 1000 născuţi vii.
