China continentală și SUA își păstrează primele poziții în clasamentul investițiilor în energii regenerabile. Pe de altă parte, Franța urcă pe a treia poziție, pe fondul planurilor de construire a unor capacități eoliene plutitoare offshore și al extinderii licitațiilor pentru capacități eoliene la țărm.
Noi companii și noi piețe se orientează către contracte de achiziție a energiei cu dezvoltatorii de surse de energie regenerabilă – arată EY. Sectorul energiei regenerabile intră într-o nouă fază de dezvoltare fără subvenții în toată lumea, potrivit celei de-a 53-a ediții a raportului EY „Renewable Energy Country Attractiveness Index“ (RECAI).
Alte urcări notabile în clasament s-au înregistrat de către Coreea de Sud (poziția a 27-a, cu o urcare de şapte locuri) și Vietnam (poziția a 26-a, cu o urcare de 17 locuri), generate de planurile lor de a construi noi proiecte de energie regenerabilă cu capacitate de 4 GW și, respectiv, 475 MW.
Norvegia (locul 36, cu o creștere de nouă poziții) și Finlanda (locul 39, cu o creștere de trei poziții) revin în top în urma unor noi investiții planificate, sprijinite de contracte de achiziție directă de energie (PPA), într-un mediu aproape fără subvenții.
Printre țările cu evoluții în scădere se numără Mexicul (locul al 19-lea, o coborâre de șase poziții) și Taiwanul (locul al 33-lea, o coborâre de șase poziții), care au fost afectate de incertitudini politice majore.
„România poate reveni pe harta marilor investitori în energie regenerabilă odată cu creșterea competitivității noilor echipamente, ca urmare a scăderii rapide a costurilor de producție și instalare la nivel global“, spune Mihai Drăghici, senior manager, Business Advisory Services – EY România.
Achiziţii în explozie
„Europa a deschis calea către proiecte nesubvenționate în zone cu resurse regenerabile bune. Proiecte multiple derulate în țările scandinave, Regatul Unit și Spania sunt sprijinite de investiții private și PPA-uri care le asigură stabilitatea necesară“, a declarat Ben Warren, coordonator EY Global Power & Utilities Corporate Finance.
Pentru piața energiei regenerabile, în general, un viitor fără subvenții guvernamentale e unul care nu va mai fi vulnerabil la schimbări bruște de politici sau la modificările retroactive ale tarifelor promise. De asemenea, într-un astfel de context, forțele pieței impun disciplină, promovează eficiența și accelerează reducerile de costuri care să permită sectorului să stea pe propriile picioare, afirmă Warren.
Achizițiile de energie verde au explodat anul trecut, mai multe companii intrând pe piață pentru prima dată. Potrivit raportului, contractele de achiziție directă de energie au susținut anul trecut generarea a 13,4 GW energie verde, mai mult decât dublu față de nivelul de 6,1 GW înregistrat în 2017.
Noi şi tendinţele globale
Ovidiu Demetrescu, expert în energetică, spune că subiectul este unul direct legat de politica energetică a României. „România liberă“ a scris de mai multe ori pe acest subiect. Experţii consultaţi de RL au explicat în mod repetat că nu se ştie care va fi mixul energetic al ţării la nivelul anului 2030, de exemplu. Pe de altă parte, chestiunile de politică energetică nu au fost tratate coerent de guvernanţi, indiferent cine a fost la putere.
„Hai să ne uităm pe tendinţele internaţionale. Până în anul 2030, lucrurile iau o întorsătură de echilibrare a mixului energetic la nivel mondial. Până în anul 2050, sursa de generare energie electrică principală devine solarul, urmată de vânt. E o tendinţă internaţională“, a spus Demetrescu pentru RL.
Expertul adaugă: „Hai să o luăm şi noi pe acest drum şi să promovăm nişte pachete legislative de susţinere în domeniile acestea. Să încurajăm proiecte private. În al doilea rând, eu sunt un mare fan al centralelor pe gaze. Gazele vor fi un combustibil de tranziţie cam până prin anul 2050“.
„Dacă noi nu scoatem gazele din Marea Neagră şi nu începem să le exploatăm, să le vindem comercial acum, cât e preţul mare, cât ele sunt folosite şi la generarea de energie… trebuie să ne facem reglajul de energie şi, între timp, să investim în continuare în regenerabile. După anul 2050, oricum, cărbunele dispare cu totul şi vom avea câteva surse mai nepoluante“, afirmă Demetrescu.
„Avem nuclear, hidro, eolian, fotovoltaic şi gaz, pe alocuri, cu care să facem reglajul fin. Nu vor mai fi aşa de multe proiecte mari, ci multe proiecte mici şi medii. Generare distribuită. Începem să ne punem panouri pe case. Va evolua performanţa turbinelor eoliene“, atrage atenţia Ovidiu Demetrescu.
Proiectele pe regenerabile sunt rentabile
Astăzi, dacă vorbim despre energetică, proiectele eoliene şi fotovoltaice stau în picioare fără schemă-suport, explică expertul în energetică. Anume, „dacă instalez o capacitate de producere la nivel industrial, la banii necesari, nu mai trebuie o schemă-suport“.
De exemplu, să zicem că un investitor face un parc eolian la nivelul de 50 MW. Aşa cum a evoluat tehnologia, în prezent, cu turbine mai mari, mai performante, pe aceeaşi investiţie LCOE (levelised cost of electricity – costul mediu de producere a energiei electrice) este mai bun, pentru un parc eolian scade undeva sub 40 euro/MWh. La banii aceştia, nu mai este necesară o schemă-suport.
„Singura problemă este că e o sursă volatilă, neuniformă, necontrolabilă. La fotovoltaice, LCOE este undeva pe la 42-45 euro/MWh. La fel, stă în picioare fără schemă-suport. Va trebui să încurajăm aceste investiţii şi, treptat-treptat, să-i învăţăm pe minerii din CEO că lumea nu începe şi nu se termină cu bazinul de lignit. Să înveţe să facă şi altceva, o şosea, o turbină eoliană, că e deficit de forţă de muncă“, atrage atenţia Ovidiu Demetrescu.
Suportul legal şi PPA
Ce înseamnă suportul acesta legal despre care expertul spune totuşi că e necesar? „Trebuie să umblăm un pic la Legea Energiei şi să permitem din nou contracte pe termen lung, aşa-numitele PPA (n.r.: power process agreements – noţiune despre care vorbeşte şi EY), pentru că, fără să le avem, nu pot fi garantate investiţiile“.
„Avem nuclear, hidro, eolian, fotovoltaic şi gaz, pe alocuri, cu care să facem reglajul fin. Nu vor mai fi aşa de multe proiecte mari, ci multe proiecte mici şi medii. Generare distribuită.“
Ovidiu Demetrescu, expert în energetică
Cu aceste contracte se garantează pentru o afacere între două entităţi private sau între una privată şi alta publică (pentru că poţi să produci energie şi să o vinzi şi la Enel). Antreprenorul, când îşi convinge finanţatorul să-i dea bani, trebuie să explice cum dă banii înapoi şi când anume, pentru ca acesta să-şi facă o evaluare de risc investiţional.
Se poate face – explică Demetrescu – un organism contraparte centrală, care poate să pună banii de garanţie. Poate că statul vrea să-şi asume, la un cost al energiei, ca aceasta să fie mai „verde“. Şi face un mecanism de PPA pe termen lung şi garantează şi un CFD (adică un contract pe diferenţă) că, dacă producătorul nu reuşeşte să vândă la preţul propus, statul asigură diferenţa.
„Acesta poate să fie un instrument instituţional de consolidare a micilor business-uri. Nu poţi să pui la punct un business-plan bazat pe contracte bilaterale semnate pe un an. Pentru 20 de ani trebuie un PPA. Greşeala pe care vor să o facă cei de la putere este să treacă PPA prin OPCOM, să facă un fel de grilă“, spune specialistul.
„Niciodată, nicăieri în lumea aceasta nu s-a întâmplat aşa! Nu va veni nimeni! Piaţa trebuie lăsată liberă. Da, să fie transparentă, dar lăsaţi micii afacerişti să-şi facă contractele cum ştiu ei, cu garanţiile cum le vrea banca, cum le doreşte finanţatorul, cum le vrea contrapartea. OPCOM nu adaugă valoare. Da, că zici că sunt transparent, poţi să publici preţul“, a declarat pentru „România liberă“ Ovidiu Demetrescu, expert în energetică.
