În București, sunt acum 5.783 de locuri de muncă, în Prahova 2.946, Arad – 1.848, Cluj – 1.444, Iași – 1.390, Dolj – 1.361, Gorj – 1.016 și Timiș – 1.003. Cifrele continuă să scadă până la 277 în Mureș, 234 în Vrancea, 216 în Sălaj, 209 în Ialomița, 192 în Galați, 177 în Covasna, 138 în Giurgiu, 131 în Suceava, 95 în Bacău, 72 în Caraș-Severin și 71 în Mehedinți.
Rata şomajului în România, anul trecut, a fost 4,6%. Aşadar, există o oarecare mână de lucru disponibilă, şi totuşi cererea existentă pe piaţa forţei de muncă rămâne nesatisfăcută. Cum se explică acest lucru?
Șomajul de la noi e „mic“ pentru că avem această migrație de forță de muncă masivă, spune Cristian Păun, profesor universitar la ASE. Acolo, în migraţia masivă, e ascunsă cea mai mare parte a șomajului.
„În plus, șomajul, statistic, îi cuprinde doar pe cei care sunt înregistrați temporar ca șomeri. După ce le expiră această calitate, ei dispar din statisticile oficiale, mulți continuând să lucreze neoficial“, a explicat „României libere“ Păun.
Fără potenţial de creştere economică
Universitarul crede însă că şi această muncă la negru „a scăzut masiv în ultimii ani, ca urmare a înăspririi pedepselor pentru cei care o practică“. Totuşi, cum stau lucrurile în realitate?
„Stăm foarte prost. Cu acest deficit de forță de muncă, nu putem spera la un potențial de creștere foarte mare. Deja am ajuns destul de sus cu creșterea peste potențial“, susţine Cristian Păun.
„În plus“, spune expertul, „asistăm și la o expandare a statului, numărul angajaților la stat punând presiune constantă asupra economiei private, prin angajări, dar și prin salarizare“.
În acest context, „salariul minim pe economie este inutil. La fel și cursurile de recalificare a forței de muncă pentru șomeri: sunt resurse aruncate pe geam“, afirmă Păun.
De ce anume? Salariații, spune universitarul, „se află în cea mai bună poziție de negociere din ultimii ani. Pot negocia foarte bine condițiile de salarizare, și nu numai, cu angajatorii, pentru că aceștia aleargă pur și simplu în piață pentru a mai găsi pe cineva dispus să muncească“.
Cap-compas pe tehnologia înaltă
Mai mulţi specialişti şi antreprenori susţin că soluţia pe termen scurt şi mediu ar fi îndestularea nevoii interne cu forţă de muncă ieftină din state non-euro. Care sunt provocările şi pericolele acestei soluţii?
„O soluție este tehnologia. Trecerea de la sectoare de activitate intensive în muncă (textile, încălțăminte, extracția și prelucrarea materiilor prime, sectorul alimentar) la sectoare de activitate intensive în tehnologie și capital“, spune Cristian Păun.
„Pentru a face așa ceva, trebuie însă dezvoltat un climat investițional stabil și predictibil. Un climat onest cu investitorii (locali și străini) dispuși să își asume riscurile sistemice ale economiei românești“, a atras atenţia RL Păun.
„Un stat mai suplu, cu o administrație simplificată, cu instituții moderne și digitalizate“ este soluţia sustenabilă pe termen lung. „Sigur“, continuă universitarul, „putem să și deschidem granițele către alții, ca soluție. Riscurile sunt cele pe care le vedem și în țările care sunt destinația preferată a acestor imigranți“.
Cristian Păun crede că ar fi cel mai bine ca România să încerce să-şi determine o parte, cel puţin, din Diaspora, să vină înapoi acasă. „România liberă“ a stat de vorbă anterior pe acest subiect cu un alt universitar de la ASE, profesorul de Economie Mircea Coşea.
Acesta a atras atenţia că statisticile au demonstrat, de-a lungul timpului, că numai 15% din emigranţi se mai întorc, de regulă, în statele din care pleacă pentru o viaţă mai bună. Aici fac credite, îşi refac viaţa, se stabilesc, se adaptează şi sunt destul de greu de relocat în ţara de baştină.
Să nu amăgim diaspora
Cum putem însă noi, în România, să-i determinăm pe românii din diaspora să revină în ţară? „Nu trebuie să îi amăgim sau să îi seducem cu iluzii sau promisiuni. Ei vor reveni natural dacă vor vedea că aici se schimbă lucrurile. Să facem ceva mai mult și să mimăm mai puțin“, susţine Păun.
Totuşi, cum revenim în România pe un rezervor de forţă de muncă îndestulător, astfel ca ţara să aibă perspective de dezvoltare sustenabilă şi din acest punct de vedere? „Prin oprirea migrației populației autohtone, în primul rând. Apoi, prin modernizarea economiei și stimularea investițiilor în tehnologii avansate de producție“, spune specialistul.
De asemenea, „prin stimularea educației cu relevanță pentru domeniile de vârf și economia viitorului. Prin legarea tinerilor de economia românească, implicându-i în dezvoltarea unor afaceri aici“, explică Cristian Păun. „E suficient să ridicăm România“, a atras atenţia „României libere“ Păun, „în topurile internaționale cu privire la corupție, birocrație, ușurința de a dezvolta afaceri, stat de drept, competitivitate, mai ales prin dezvoltarea infrastructurii de transport“.
Făcând lucrurile acestea, spune universitarul, situația va deveni mai favorabilă pentru toți: și pentru cei care vor să rămână, și pentru cei care vor să plece, și pentru cei care vor să se reîntoarcă. Și pentru cei care nu sunt de aici și vor să vină la noi, adică pentru investitorii străini.
Foarte interesant şi de studiat de ce anume: integrarea în Uniunea Europeană a însemnat prea puțin pentru România, ca piață unică, „unde ar fi trebuit să vindem bunuri și servicii. E păcat că nu lăsăm economia privată românească în pace să își regăsească suflul și să se conecteze la aceasta prin ramurile economice în care avem un avantaj competitiv real“, a subliniat pentru RL Cristian Păun, profesor universitar la Academia de Studii Economice.
