Actul normativ care va reglementa activitatea de ride-sharing în România este Ordonanța de Urgență 49 / 2019 „privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto”, care a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 1 iulie 2019.
Oportunitatea aplicării OUG 49 este explicată, chiar în textul acesteia, prin faptul că “intermedierea serviciilor de transport persoane prin servicii alternative contribuie la creșterea gradului de concurență pe piață”. După cum se știe, protestele firmelor de taxi împotriva firmelor de ride-sharing pornise chiar de la această controversă, legată de faptul că, în opinia taximetriștilor, șoferii de la Uber le făceau concurență neloială.
Operator de transport alternativ poate fi o persoană fizică autorizată, o întreprindere individuală, o întreprindere familială sau o persoană juridică deținătoare a autoturismului care efectuează transportul. Pe de altă parte, “în situația în care operatorul platformei digitale este o persoană juridică nerezidentă, acesta este obligat să aibă pe toată perioada în care își desfășoară activitatea de intermediere a transportului alternativ pe teritoriul României o sucursală înregistrată care să îl reprezinte în fața autorităților statului român”.
Șoferii de la Uber nu au voie să ia clienți de pe stradă
Un element esențial specificat în OUG 49 / 2019 este necesitatea existenței unei aplicații informatice, denumită „platformă digitală”, care să intermedieze relația dintre client și firma de transport alternativ. Cu alte cuvinte, spre deosebire de șoferii de taxi, care, dacă nu au deja altă comandă, se pot opri să ia în mașină un client care le face semn cu mâna, șoferii de la Uber nu au voie să transporte decât clienți care au făcut comandă în prealabil, prin aplicația specializată. Așadar, un client care nu are telefon mobil sau nu are aplicația informatică instalată pe telefonul mobil nu poate folosi serviciile firmelor tip Uber.
Pe de altă parte, mașinile care efectuează transport alternativ vor fi ușor de recunoscut, întrucât sunt obligate să poarte câte un ecuson specific, în partea din față și din spate. Din acest punct de vedere, mașinile de transport alternativ vor avea obligații similare celor de taxi.
Platforma digitală trebuie să dețină un aviz tehnic din partea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI). Toate informațiie afișate sau tipărite trebuie să fie în limba română. O altă caracteristică impusă acestei platforme este să emită și să transmită către pasager o factură electronică, iar pasagerul să aibă posibilitatea să plătească fie “pe bază de instrument de plată electronică cu acces la distanță”, fie cu numerar.
Pasagerii care vor să folosească firme de transport alternativ trebuie să știe că datele lor personale vor rămâne înregistrate pe platforma electronică. Așadar, se poate presupune că autoritățile statului român vor putea afla ușor cine și unde a călătorit cu respectiva firmă de transport alternativ. Această situație ar putea fi în favoarea firmelor de taxi, întrucât, în cazul acestora din urmă, pasagerii nu sunt obligați să-și dezvăluie identitatea.
