RL: Domnule Ponta, aţi câştigat alegerile în PSD cu un program foarte ambiţios, în 22 de puncte. Cum se leagă ele de realitatea zilnică a PSD?
VP: Ştiam că o să fie dificil. Mulţi dintre colegii mei s-au obişnuit cu tot felul de programe şi documente aşa…frumoase pe dinafară, dar care nu conţin nimic concret. Tocmai d-aia programul meu e în stilul meu, cu lucruri foarte concrete. Programul naşte mai multe discuţii după ce am fost ales decât înainte.
RL: Spuneţi că partidul trebuie reorganizat substanţial. Vă pregătiţi pentru un nou congres?
VP: Anul 2010 este anul restructurării partidului. O să avem alegeri în toate filialele, deschideri spre noi membri, de plecat cine are de plecat. Lucrăm la modificarea statutului. În toamnă, Consiliul nostru naţional se va transforma şi într-o Convenţie Naţională. Pentru prima dată în România vom avea atunci un congres care să modifice numai şi numai statutul. În felul aceasta, legarea de persoane va fi mai mică decât de obicei, nimeni nu va zice „bun, modificăm statutul ca să plece x, să vină y, să facem funcţia asta pentru z”. După asta, putem să gândim o structură de partid şi sensul unui partid de stânga aşa cum l-am văzut eu şi cum mi-a plăcut mie şi Partidul Laburist, şi Partidul Socialist Spaniol.
RL: Speraţi probabil să le placă şi colegilor.
VP: Sper să le placă, sunt modele eficiente pe care putem să mergem. PSD merge pe modelul actual de vreo 10-15 ani, poate să meargă pe modelul pe care îl vom stabili în toamnă, în iarnă pentru încă vreo 15 ani, timp în care la un moment dat Victor Ponta nu va mai fi preşedintele partidului.
RL: Punctul 1 din cele 22 vorbeşte despre „refacerea pe baze realiste şi credibile” a membrilor şi a susţinătorilor pe categorii, etc. Cum primesc şefii de filiale această idee?
VP: Foarte bine.
RL: Sunteţi sigur? 100 de carnete de partid date unor noi veniţi la Iaşi, decisivi în alegerile interne, au stârnit scântei. Scandalul nu afectează deschiderea spre membrii noi?
VP: Sigur că între ei candidaţii pentru filiala judeţeană sunt nemulţumiţi de anumite lucruri. Dar chiar nu mi se pare important. Ceea ce vreau eu să fac este o chestie mult mai mare decât cearta dintre cei doi candidaţi la conducerea filialei locale. Şi aici nimeni nu poate fi împotrivă. Noi trăim cu legenda partidului de 600.000 de membri, de pe vremea domnului Cosmâncă. Dar de atunci, nimeni n-a mai luat la mână să vadă mai există membrii ăia, câţi au plecat din partid, dacă au venit membri noi. Poate suntem numai 100.000, 200.000 sau 300.000, dar vom şti şi ce tipuri de categorii reprezintă membri noştri şi vom şti ce fel de istorie personală, background politic au. Mi-aş dori ca la un moment dat, când promovăm o persoană de la PSD în funcţia de secretar de stat sau în funcţia de deputat, aş vrea sigur între noi, şi apoi sigur la nivel transparent şi dumneavoastră, media, să puteţi să accesaţi baza noastră de date şi să puteţi afla de când este acel om în partid, ce a făcut în acel parti, ce scrie presa locală despre acel om. Ca să nu ne trezim cum a păţit PD-ul cu dom’ Costel (Costel Iancu, cercetat pentru răpire propus titular la Agenţia Naţională a Domeniilor Statului n.r.). Să nu ne trezim că punem nişte oameni, iar a doua zi, în urma unui scandal trebuie să-i schimbăm. Nu e mai corect să ştim dinainte şi să nu-i punem? Sau dacă îi punem să ne asumăm trecutul lor.
RL: Cazul Voicu este relevant, iar mulţi lideri PSD nu se vor simţi prea bine având expusă viaţa personală şi isprăvile în plan local într-o astfel de bază de date transparentă.
VP: O să se simtă, nu au ce face. Oricum viaţa oricărui politician e deja, prin intermediul mediei de o sută de ori mai mult decât prin ANI sau a acelor declaraţii de avere, de multe ori stupide, de interese şi de avere, viaţa unui politician e publică deja. Există presă locală, există internet, dai pe google. Or, eu vreau ca toate lucrurile astea să vină dintr-o bază de date a noastră, gata anul acesta, cu informaţii verificate şi să ne ajute în ceea ce priveşte cariera profesională.
RL: Vorbiţi de această mapă profesională a fiecărui membru marcant. Ieri a început campania electorală pentru colegiul 19 din Bucureşti. Liliana Mincă Ghervasuc reprezintă profilul pe care îl doriţi pentru un candidat sprijinit de PSD?
VP: Doamna Mincă nu este membru nostru, este de la Partidul Conservator, nu vreau să comentez.
RL: Reprezintă şi alianţele politice moştenite din mandatul Geoană o frână în direcţia pe care spuneţi că o urmăriţi?
VP: O să vedem pentru 2012 în ce formulă mergem. Mesajele mele au fost foarte clare. Am toată solidaritatea de opoziţie cu PNL şi cu PC. Dar noi suntem un partid de stânga şi o să devenim mult mai de stânga cu adevărat, nu doar în discurs cum am fost până acuma. Aşa că ei, şi unii şi alţii sunt partide de dreapta, când e vorba să ne batem cu PDL, sigur că ne unim, dar în rest nu avem puncte comune.
RL: Insist. Doamna Mincă e un candidat comun. Are profilul dorit de PSD?
VP: Nu o cunosc. Nu a fost în nici un fel discutat cu noi cine este persoana. A fost o problemă de seriozitate şi pentru noi şi pentru PNL aşa că am spus: „ok, este într-un colegiu care a fost
câştigat în 2008 de PC, de Daniela Popa, este într-un sector în care primarul este de la Partidul Conservator, puneţi-vă candidat, noi nu vom avea candidat, important este să câştigaţi şi să nu mai aibă PDL încă un mandat de deputat”. Restul nu voi pot spune nimic, nici de bine, nici de rău.
RL: Revenind la programul dvs. Propuneţi ca preşedintele PSD să fie ales de toţi membri partidului.
VP: Da. Eu sau cine altcineva va candida. Acest lucru îţi deschide enorm orizontul electoral şi poţi să ştii pe ce te bazezi când mergi la o competiţie deschisă. Cred că dacă domnul Geoană era ales de toţi membrii PSD ar fi avut un mare avantaj în bătălia pe care, din păcate, a pierdut-o.
RL: Preşedintele partidului va deveni apoi automat candidatul PSD la preşedinţie.
VP: O persoană dorită de liderii proeminenţi ai partidului nu este o persoană dorită neapărat de electorat. Atunci când m-am hotărât să candidez la funcţie am spus aşa: „dacă la congres vin 500 de oameni câştigă domnul Geoană sigur, dacă vin 1500 încep să am şi eu şanse, dacă vin 3000 câştig eu sigur”.
RL: Aţi avut aliaţi puternici, inclusiv lideri proeminenţi, care
v-au ajutat să vină mai mulţi delegaţi la congres.
VP: Din 41 plus 6 de lideri de organizaţii cam 35 dintre ei s-au pronunţat la Congres în favoarea domnului Geoană; în schimb pe mine m-au votat cei din eşalonul doi, trei, în special primari şi consilieri locali pentru că mă ştiau şi de la televizor şi din ce făcusem în campanii, m-au votat cei care au fost alături de mine la TSD în 2002-2006 şi care în majoritatea lor acum au promovat ca şi mine la un nivel superior şi câţiva preşedinţi de organizaţii.
RELAŢIA VICTOR PONTA – ADRIAN NĂSTASE
RL: Cu siguranţă v-a votat şi sprijinit şi Adrian Năstase.
VP: În mod sigur, da. Domnul Năstase este cel care a făcut cea mai curajoasă reformă a PSD în 2001-2003. A deschis partidul, atunci a venit în PSD inclusiv Mircea Geoană, a venit şi Victor Ponta şi Liviu Dragnea, cei care sunt astăzi preşedinte, secretar general, atunci a venit Gheorghe Nichita, atunci a fost promovat la nivel central Dan Nica. Ţin minte că am remarcat în 2006 că erau în conducere toţi oamenii promovaţi de Adrian Năstase, mai puţin Adrian Năstase. Dintre respectivii, unii îl au ca model pe Brutus, eu nu fac parte dintre ei, alţii îl au ca model pe Octavian, adică trebuie să recunoşti cine te-a ajutat o dată şi trebuie să-i recunoşti meritele. Dar nu înseamnă că viaţa nu merge înainte.
RL: Lucraţi cu domnul Adrian Năstase acum când sunteţi preşedintele PSD?
VP: Colaborăm foarte bine. Mă uit cu amuzament şi în acelaşi timp cu satisfacţie…imediat după congres principalele atacuri erau: „Ponta nu conduce nimic, îl conduce Năstase”. Îndemnul era foarte clar, ca eu să-mi arăt bărbăţia, să mă ridic şi să încep să… nu ştiu…să-i dau una lui Adrian Năstase, să-l scot din vreo funcţie ca să arăt că de fapt conduc eu. Dar am suficientă experienţă politică, suficientă maturitate ca să ştiu că asta e o prostie. Cei care sunt în partid ştiu bine că nu e nevoie să mă conducă altcineva din spate, nici Adrian Năstase, nici tata-socru, nici altcineva. A fost şocant pentru toată lumea, trebuie să recunoaştem, să aleagă PSD-ul cel rău un preşedinte de 37 de ani.
RL: Poate din asta vă confundă lumea cu Adrian Năstase.
VP: Eee…cei care au spus că o dată cu mine a câştigat Adrian Năstase, spuneau sâmbătă dimineaţă (ziua congresului, 20 februarie n.r.) că va câştiga Mircea Geoană pentru că e sprijinit de baroni. Deci oricum o dai, nu e bine.
CE ÎNSEAMNĂ CAZUL VOICU PENTRU VICTOR PONTA
RL: Senatul a acceptat cererea de arest preventiv pentru Cătălin Voicu. Dacă ar fi fost vorba despre cineva care nu era din aripa Geoană, aţi fi procedat la fel?
VP: Asta e o prostie! Ce înseamnă? Domnul Voicu era în aripa Geoană? Staţi o secundă. Nu ştiu despre ce vorbiţi.
RL: Domnul Voicu aranja, din câte am înţeles cu toţii din stenogramele din media, chestiunile juridice cu care se confruntau membrii PSD. Se întâmpla în mandatul Geoană.
VP: Şi eu am înţeles tot din stenograme. Dar eu am spus aşa, când e vorba de abuzuri, şi am capacitatea şi politică şi juridică să îmi dau seama de un abuz evident, atunci trebuie să fim solidari. Din ce rezulta din dosar eu am vorbit cu juriştii mei, am vorbit cu Toni Greblă, am vorbit cu Dan Şova, nu m-am luat după ce scrie în ziare. Am întrebat: „dom’ne, ce e în dosar?” şi mi-au răspuns: „e un caz serios. Nu e vorba de un abuz pe faţă”. Bun, atunci să meargă în faţa judecătorului, nu îl protejează PSD. Acelaşi lucru îl vom face în orice caz, indiferent pe cine priveşte: e vorba de abuz evident (al DNA n.r.) suntem solidari, e vorba de un caz juridic evident, mergem în faţa judecătorului, nu contează cum se numeşte acea persoană. A fost o schimbare fundamentală apropos de comparaţiile pe care le făceaţi cu fostul preşedinte, şi cu foştii preşedinţi ai PSD.
RL: Dacă DNA va reveni cu o solicitare pentru urmărirea penală sau percheziţie în privinţa lui Adrian Năstase, parlamentarii PSD vor spune „da”?
VP: Pentru oricine, cu condiţia să nu fie vorba de un abuz evident. Când spun evident, spun să fie într-adevăr un abuz evident. Domnul Adrian Năstase este deja în faţa instanţei, cu două dosare dacă nu mă înşel…Dar sigur că e uşor să vorbim despre Adrian Năstase de la PSD, deşi e în faţa instanţei, decât de colegul meu de judeţul Gorj, Ionel Manţog de la PDL al cărui proces n-a intrat de şase ani pe fond.
MANAGEMENTUL ŞI DATORIILE PSD SUB VICTOR PONTA
RL: Ce semnale aveţi din fililalele partidului? Oamenii din teritoriu nu sunt tensionaţi de politica pe care o propuneţi?
V.P.: Nu, deloc. Problema numărul unu a filialelor noastre şi o aveam şi eu ca vicepreşedinte al partidului era lipsa noastră de consecvenţă ca să nu folosesc termeni prea tari. Ba eram cu PDL-ul, ba eram cu PNL, ba îi susţineam la guvernare, dar nu intram la guvernare, ba vroiam cotă unică, ba vroiam progresivă, ceea ce a reflectat un tip de leadership, care a încetat. Eu, cu toate riscurile, o să fiu foarte consecvent chiar dacă vor fi şi pierderi electorale.
RL: Cum staţi cu banii?
V.P.: Groaznic.
RL: I-aţi trimis pe creditorii PSD la Mircea Geoană.
V.P.: Nu, nu i-am trimis. Mi s-a părut incorect că au fost trimişi ei la mine. O să publicăm auditul care se desfăşoară în această perioadă imediat ce se finalizează. Şi imediat ce i-l prezint domnului Geoană. Stăm prost, dar pe de altă parte era o ocazie de a face ordine. Eu sunt de formaţia omului care a lucrat la stat: nu-mi place să am datorii, să trăiesc pe datorie. Faptul că partidul a trăit atât de bine pe datorie şi s-a spus, lasă că o’m vedea noi ce-o-m face, o veni alt preşedinte şi le-o plăti ăla. De când sunt eu preşedinte, pe 20 februarie, nu s-a mai făcut nici o datorie şi nici nu se va mai face nici o datorie. În ce măsură o să reuşim să le stingem pe cele vechi…
RL: Cât de mari sunt datoriile PSD? Sunt cele oficiale de circa două milioane de euro?
V.P.: Eu vorbesc de datorii cu facturi. Auditul se face cu facturi, nu se face pe vorbe.
RL: Dar toată lumea ştie, trăind în România, că lucrurile nu se fac numai cu facturi.
V.P.: Toată lumea care mă cunoşte ştie că se lucrează cu mine numai şi numai cu facturi, nu cu plicuri, nu cu pungi cu bani. Am deformaţia de fost procuror şi nu îndrăzneşte nimeni să vorbească altfel. Sigur că aici vor apărea şi alte tensiuni, ca să vă citez, dar nu mă schimb.
RL: Dar în 2008 aţi fost partener într-o firmă de avocatură şi aţi încasat mulţi bani…
V.P.: Nu-i adevărat.
R.L.: Am aici declaraţia dumneavoastră de interese pe 2008, deci bani pentru „colaborare şi asistenţă în cauze penale”.
V.P.: Asta da.
RL: Ne puteţi da două exemple de cauze penale la care aţi lucrat în acea perioadă?
V.P.: Aaa, sunt. Dar n-am voie să vă spun decât cu acordul clienţilor mei, le-am depus la Barou, tot ce-am făcut am făcut în perioada în care eram parlamentar în opoziţie. Nu mă pricep decât la penal şi am avut contracte de reprezentare cu diverse persoane şi firme. Nu sunt vulnerabil. Dacă eram vulnerabil până acum apăreau vulnerabilităţile.
POLITIZAREA şi MIGRAŢIA POLITICĂ
RL: Domnule Ponta, invocaţi deseori politizarea instituţiilor. Dar şi PSD a făcut acelaşi lucru când a avut ocazia. În 2009, de exemplu.
VP: Ei, nu noi eram partidul principal la guvernare. Am fost tot timpul a cincea roată la căruţa respectivă. A fost cea mai mare greşală politică a noastră pe care mi-o asum şi eu. Mi-o asum tocmai ca să nu o repet vreodată, de a intra mâna a doua cu PDL-ul la guvernare. Când judecătorii de la Curtea Constituţională au spus că am greşit, că ordonanţa 37 era neconstituţională, noi am spus „gata, rămâne legea aşa cum era iniţial”. Dar nu ne-a trecut prin cap că domnul Boc va da o ordonanţă copiind cu copy/paste ordonanţa neconstituţională; aşa că şi ordonanţa 105 a fost declarată neconstituţională ceea ce deja nu mai e o greşală, este un abuz de drept. Adică a greşi e omeneşte, a persevera în greşală e deja diabolic.
RL: Ce veţi face de acum încolo?
VP: Dacă PSD va reveni la guvernare funcţiile politice vor fi numai cele de miniştri, cele de secretari de stat şi cele prevăzute la Parlament. Celelalte sunt funcţii publice şi trebuie să meargă pe principiul funcţiei publice.
RL: Eram tot în sediul din Kiseleff, în 2008, când Mircea Geoană a declarat exact acelaşi lucru. Sub guvernul PDL/PSD politizarea a atins apogeul.
VP: Eu nu sunt Mircea Geoană. Vă rog să-mi arătaţi o singură declaraţie a mea pe care nu am ţinut-o şi atunci o să accept comparaţia.
RL: Ce veţi face până va ajunge PSD la guvernare? Veţi boicota orice iniţiativă a puterii, noua Constituţie, legea Educaţiei?
VP: Nu am boicotat negocierile pentru Constituţie, noi i-am transmis preşedintelui chiar de la ora 13, înainte de consultări, că principala noastră revendicare este sancţionarea migraţiei politice. Nu aveau ce să caute…(independenţii n.r.). În invitaţie scria că e vorba de partidele politice parlamentare. Ce cautau independenţii acolo?
Imediat ce domnul preşedinte a refăcut această eroare a dânsului, eu am fost la Cotroceni (marţi, 16 martie 2010 n.r.), domnul Antonescu nu a venit, e problema dânsului, nu a mea.
RL: PDL va mai face racolări, dvs. nu negociaţi. Nu riscaţi să intraţi într-un con de umbră?
VP: Asta e decizia românilor. Dacă ei aşa vor, cu migratori şi cu domnul Băsescu, eu nu pot să-i împiedic. Eu am însă obligaţia să le ofer o alternativă mult, mult mai corectă şi mai consecventă. Ei decid. Eu nu mă supăr pe poporul care nu mă votează, mă supăr pe mine dacă nu le ofer o alternativă.
RL: Susţineţi obligaţia parlamentarilor de a vota aşa cum le cere partidul, nu alegătorii, iar trecerea de la un partid la celălalt să însemne pierderea funcţiei. Dar mandatul imperativ e interzis de Constituţie, nu e grav?
VP: Nu. Faptul că de ani de zile poţi să-ţi baţi joc de alegătorii tăi la nivelul Parlamentului, la nivel local nu se mai poate întâmpla aşa ceva, ceea ce e foarte bine, dar la nivelul Parlamentului să te duci să-ţi pui cei trei trandafiri pe tine, sau trandafirul PDL, şi să spui votaţi-mă că eu sunt cu PSD-ul (respectiv PDL n.r.), iar a doua zi fie că ai dosar la DNA, fie că ai la ANI, fie că vrei funcţie de ministru, fie că vrei ca mama ta să rămână şefă la nu ştiu ce direcţie, treci în barca cealaltă, iar chestia asta să rămână nesancţionată, mi se pare o bătaie de joc la adresa celor care votează şi mi se pare încă un cui în coşciugul credibilităţii Parlamentului.
RL: Dacă PDL devine foarte puternic, iar opoziţia nu intervine în nici un fel de negociere în Parlament, s-ar putea să fie adoptate legi proaste, necorectate.
VP: Dumneavoastră vreţi să mă convingeţi să intru în negocieri cu PDL. Faceţi lobby.
RL: Nici vorbă. Am citit legea educaţiei, discutabilă, lucru care nu pare să vă intereseze foarte tare.
VP: Legea educaţiei trebuie să fie acceptată de cei cărora li se aplică. Studenţi, profesori, elevi, părinţi, ce e asta? O stabilim noi, între mine şi domnul Boc? Păi, ce o să mai merg eu la şcoală, o să meargă copiii noştri poate. Dar trebuie să o discuţi în primul rând cu cei cărora li se adresează. Nu poate fi vorba aici de o înţelegere politică peste capul celorlalţi.
ÎŞI ASUMĂ PSD MAREA MINERIADĂ?
RL: Aţi declarat recent că data de 13 iunie ar fi un moment foarte bun pentru asumarea de către PSD a mineridei din 1990. Cum o să faceţi lucrul acesta?
VP: Absolut. O voi face într-un mod în care nu vreau să stârnesc noi discuţii politice. Am văzut că totuşi lumea e foarte uşor de manipulat în continuare. Mi s-a întâmplat chestia asta la Timişoara, în campanie, când şeful PDL de la Timişoara, ofiţer la Securităţii, conform datelor de la CNSAS, mă acuza pe mine şi pe Crin Antonescu că suntem comunişti. Şi pe Geoană. Aşa încât o să ţin seama şi de faptul că oamenii pot fi manipulaţi, chiar şi la 20 de ani de la evenimente, fără însă a vă ascunde faptul că întotdeauna am considerat că pentru formaţia mea democratică, Piaţa Universităţii a fost esenţială. Pentru ce am înţeles eu despre democraţie şi despre ce speranţe pot să am în România.
RL: Spuneţi că în 1990 eraţi de partea bună a baricadei. Aţi fost manifestant în Piaţa Universităţii?
VP: Am fost cu mama mea, cu sora mea, am fost şeful delegaţiei liceului meu acolo, de aceea vă spun: A fost o experienţă care pe mine m-a format ca om care cred în democraţie.
RL: Domnul Iliescu o să se supere dacă criticaţi mineriada, cum s-a supărat şi când a fost vorba de legea lustraţiei.
VP: Faptul că avem concepţii diferite asupra unui eveniment istoric e o realitate. Nici nu se negociază, nici nu trebuie să ne omorâm pentru asta.
