„Spiritul Bulandra exista prin spectacolele de avangarda puse in scena”

S-a nascut in 1959 si este un regizor contemporan important. A studiat regia de teatru la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” din Bucuresti, iar din 2002 este directorul prestigiosului Teatru „L.S. Bulandra”. Ca regizor a castigat multe premii si distinctii. A regizat multe piese in Romania, dar si la Performing Arts Centre, New York, „Mizantropul” si „Cabala bigotilor”, iar in Japonia a montat „Omul cel bun din Seciuan” de Brecht. Cunoscut multora dintre noi cu numele de DUCU DARIE, astazi il avem ca invitat in acest colt de pagina.

Schimbari benefice teatrului

– Schimbarile facute au adus prospetime si culoare Teatrului Bulandra, care, privit din afara, parea usor invechit. Ce-ati gasit aici cand ati venit ca director?
– Ce sa gasesc? O nenorocire. O sala de spectacole fara scaune, birourile pline de mobila prafuita, unele lucruri, extrem de stimabile, puse la un loc cu altele nepotrivite, piese disparate aruncate cu furca. De fapt, am gasit tot ceea ce stiam, deoarece viata mea de regizor mi-am petrecut-o acolo in Icoanei. Am inceput renovarea birourilor, am facut cabinele, am refacut foaierul, apoi sala, s-au adus scaune confortabile. Practic, teatrul a fost luat de la zero.

– Daca tot am adus vorba despre schimbari, permiteti-mi sa va intreb cum au fost ele primite de colectiv.
– Ca orice schimbare. Unii spuneau „uite, domnule, aratam si noi a teatru, suntem mai europeni,” iar reticentii, pentru ca au fost si din astia, la un moment dat n-au vrut sa intre in acest birou (n.n. – in biroul directorului), considerand ca am distrus biroul doamnei Bulandra. Altii m-au acuzat ca teatrul arata ca un aeroport sau tot felul de apelative. Pana la urma lumea s-a obisnuit si a inceput sa realizeze ca lucrurile sunt pozitive pentru teatru.

– Dar ca repertoriu?
– Munca a fost dificila si aici. Cand am venit ca director, ne pierdusem aproape 50% din public. Erau cateva spectacole bune, dar astazi am ajuns sa avem aproape 25 de titluri in repertoriu si sa jucam cu salile pline. Cu cei peste 50.000 de spectatori cred ca e o performanta.

Directorul nu trebuie sa faca numai hartogaraie

– Multi dintre cei care au vazut piesa „Titus Andronicus” au ramas impresionati de luminile inteligente folosite. Montarea regizorala a pieselor, purtand „marca” Ducu Darie, v-a ajutat sa ridicati la cote mai inalte prestigiul Teatrului Bulandra?
– Cand am venit aici am tinut cont de sfatul mesterului Ciulei, care mi-a spus: „Eu am reusit pentru ca am adus oameni mai buni ca mine”. Am aplicat si eu aceeasi politica, in sensul ca am colegi pe Alexandru Tocilescu, Catalina Buzoianu si alti regizori importanti tineri sau mai putin tineri, apreciati in Romania, dar si regizori straini care au lucrat deja, dar vor fi si altii. Eu, in schimb, am lucrat mai putin, e adevarat. Lucru de care sunt nemultumit. Cred insa ca e important ca directorul sa nu existe in teatru numai pentru a face hartogaraie.

Actritele frumoase si talentate sunt periculoase

– In afara de teatru, ce pasiuni aveti?
– Iubesc foarte tare muzica, gadgeturile muzicale, sculele muzicale, citesc reviste de telefoane, de computere si, bineinteles, lectura. Aceasta face parte, jumatate, din munca mea.

– In meseria dumneavoastra, prin natura lucrurilor, sunteti inconjurat de multe femei frumoase. Credeti ca este esentiala aceasta calitate, mai ales pentru actrite, in evolutia unei cariere?
– Eu cred ca a fi actrita frumoasa e o conditie necesara, uneori. Cred ca teatrele, televiziunile si alte asemenea forme de acest tip de spectacol au nevoie de actrite frumoase. La noi in teatru sunt cateva actrite care imbina armonios frumusetea cu talentul. Nu este insa o conditie obligatorie. Important e sa fie actrita buna. Dar daca mai e si frumoasa… Ar mai fi ceva de spus. Actritele frumoase sunt periculoase.

– In ce sens?
– De multe ori, se intampla ca regizorul sa se indragosteasca de actrita frumoasa…

– Vi s-a intamplat asa ceva?
– S-a intamplat, de ce sa nu recunosc. Dar am incercat de foarte multe ori sa evit acest lucru, deoarece, daca actrita este buna, se va spune ca joaca pentru ca e iubita regizorului, iar, daca nu joaca, ti-o pui pe ea in cap si, oricum, nu e bine.

– Marturisiti-mi o nemultumire care bantuie gandurile regizorului Alexandru Darie…
– Nemultumirea care ma bantuie este legata de faptul ca functionam dupa legi facute pentru alte institutii si nu incepe mai repede o reforma reala in teatrul romanesc.

Mi-ar placea sa retraiesc ziua Revolutiei

– O intamplare fericita din viata dvs. pe care ati vrea s-o retraiti?
– Multe ar fi, dar mi-ar placea sa retraiesc ziua Revolutiei, cand am trait acea senzatie de libertate. Daca as putea intoarce timpul, as sti mult mai bine cum sa traiesc aceasta zi. Cred ca ziua Revolutiei a fost, poate, cu exceptia zilei cand s-a nascut fiul meu, acum aproape 19 ani, cea mai fericita zi din viata mea. Aveam senzatia ca viata incepe de la zero.

– Personalitatea actorului Iurie Darie, tatal dvs., v-a influentat cariera?
– Da, a avut o influenta in sensul ca mult timp am luptat, poate de doua ori mai mult, pentru a ma realiza. E mult mai greu decat se crede. Multi au convingerea ca, daca esti fiul unei personalitati, patrunzi mai usor usile inchise. De altfel, tata mi-a si spus cand am dat examen la institut: „Nu-ti pun nicio pila, pentru ca dusmanii care vor sa loveasca in mine vor lovi in tine”.

Au circulat zvonuri ca am abandonat total spiritul inaintasilor nostri. Bineinteles ca n-am abandonat si distrus nimic. Acele obiecte frumoase existente le-am pus la pastrare in magazia teatrului. Ele pot fi folosite pe scena. In rest, ce sa va spun, traim, totusi in anul 2002, anul in care am venit ca director aici. Era nevoie de prospetime. Faceam parte din Uniunea Teatrelor din Europa. Primeam oaspeti care vazandu-ne asa ponositi… Cred ca spiritul Bulandra exista in continuare, afirmat, chiar foarte puternic. De ce spun asta? Pentru ca in ultima vreme au fost premiere care au iesit din tiparele clasice, cum este si aceasta ultima piesa, „Crima si pedeapsa”. Toate spectacolele au elemente de avangarda. Cred ca acesta e spiritul doamnei Bulandra. Multe premiere bat la usa. Pentru ca tot am vorbit de spiritul doamnei Bulandra, peste putin timp vom avea o premiera foarte interesanta, cu ultimul rol al domniei sale jucat pe aceasta scena unde revine in forta marea actrita Tamara Buciuceanu. Regia este semnata de Dinu Cernescu. Apoi, voi intra si eu in repetitii cu un nou text. Dupa ianuarie vom fi prezenti cu alte surprize.