Cu complicitatea unor fosti si actuali functionari ai Ministerului Agriculturii si pe baza unor date eronate, datand de acum cativa ani si care in prezent nu mai corespund realitatii, unii patroni de fabrici de zahar pun la cale o afacere extrem de “dulce”, pe banii Uniunii Europene.
Ca urmare a primirii mai multor sesizari, mai ales din partea Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara (FSIA), oficialii ministerului de resort au constituit o comisie care in momentul de fata verifica in teritoriu daca intreprinderile producatoare de zahar care au primit cota de productie au prezentat sau nu date eronate.
Despagubiri consistente de la UE
Concret, “afacerea” se desfasoara in felul urmator. Dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, toate fabricile de zahar care nu au facut investitii pentru a ajunge sa corespunda standardelor comunitare vor trebui sa-si inchida portile. “Fabricile care la data de 1 ianuarie 2007 au cota de productie si care trebuie inchise vor primi despagubiri din partea UE”, explica Dragos Frumosu, presedintele FSIA.
Compensatia maxima pe care o poate primi un astfel de producator merge pana la 700 de euro pe tona, ea diminuandu-se din 2007, in functie de anul in care se inchide propriu-zis fabrica. Cu cat este amanat mai mult momentul inchiderii, cu atat mai mica este despagubirea din bani europeni.
La aceste compensatii se adauga si alte fonduri comunitare, pe care fiecare patron le va primi pentru demolarea fabricii. Si aici se poate pune pe picioare o “afacere” banoasa, deoarece devizul poate fi incarcat substantial, mai ales pe plan local.
“Am facut numeroase sesizari la Ministerul Agriculturii, pentru ca multi dintre patronii care apeleaza la astfel de practici nici nu-si platesc angajatii, dar nici nu-i trimit in somaj, pentru a nu fi nevoiti sa achite plati compensatorii”, spune Frumosu.
Opt fabrici mai functioneaza
In momentul de fata, in Romania exista 19 fabrici de zahar, dintre care doar opt functioneaza, la diferite capacitati. Este vorba de cele de la Roman, Liesti, Buzau, Bod, Ludus, Corabia, Oradea si Calarasi. Acestora li se adauga alte fabrici care nu mai functioneaza de ani buni, dar care au primit cota. De exemplu, Siretul Bucecea nu a mai produs zahar de trei ani de zile, iar Lehinta de doi.
Cota totala de 109.000 tone de zahar produs din sfecla si 329.000 din zahar brut de import a fost impartita, fara discriminare, catre toate fabricile care au functionat in perioada asa-zis “istorica” de cinci ani de dinaintea negocierii cu oficialii UE, explica directorul executiv al Patronatului Zaharului, Ghighi Bejan. El si-a exprimat speranta ca, dupa ce comisia de la minister va inventaria situatia din teritoriu, lucrurile se vor lamuri, in sensul ca aceasta cota totala va fi realocata, “prin redistribuire catre cei vii, ca la Parlament”.
In ceea ce priveste despagubirile pentru patronii fabricilor care se inchid, Bejan a precizat ca acestia vor trebui, la randul lor, sa-i despagubeasca pe fermieri si sa aduca terenul la starea de “greenfield”. Potrivit programului de restructurare a domeniului zaharului aplicabil tarilor care au acces deja in UE, despagubirile sunt acordate pentru o perioada de patru ani de zile. In ceea ce priveste Romania, lucrurile nu sunt inca batute in cuie, insa se preconizeaza ca, intr-adevar, compensatiile pot ajunge si pana la suma de 700 de euro/tona. Ramane de vazut daca unii patroni de societati cu probleme vor reusi sa-i “duca cu zaharelul” atat pe reprezentantii Ministerului Agriculturii, cat si pe oficialii europeni.
