O noua iarna bate la usa, dar problemele sunt aceleasi pentru locatarii blocurilor. Pentru ca autoritatile locale nu au facut peste an mare lucru in ceea ce priveste cresterea confortului termic al blocurilor si contorizarea, cetatenii vor trebui din nou sa plateasca din propriul buzunar ineficienta acestora.
Cheltuielile vor spori insa considerabil comparativ cu anul trecut daca mai adaugam si faptul ca pretul de referinta al gigacaloriei este pregatit sa creasca de la 1 octombrie. Cu cat nu se stie deocamdata cu precizie, dar cresterea ar putea sa fie de minimum 20%, si in acest caz valoarea ei ar creste de la 896.000 lei la 1.075.000 lei/Gcal, dupa cum declara recent presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei. Incalzirea cladirilor consuma la noi foarte multa energie pentru ca pierderile se pastreaza la niveluri extrem de mari, care ajung pana la 50%. Consumurile specifice de apa calda si caldura inregistreaza valori duble fata de cele inregistrate in tarile din UE. De exemplu, in blocurile necontorizate, cu consumuri pausale, statisticile realizate de reprezentantii asociatiilor de locatari au aratat ca se consuma in medie 11 metri cubi de apa rece si 5,5 metri cubi de apa calda/luna/persoana, in timp ce pentru incalzirea unei camere se consuma 0,8 Gcal/luna. De asemenea, pe retelele de distributie cu o izolatie precara, se pierd circa 2 grade Celsius/km. Lucrurile se schimba imediat daca vorbim despre blocurile contorizate pentru ca pierderile nu mai sunt trecute in facturile oamenilor. Consumurile de apa rece scad la 1,5 metri cubi, iar cele de apa calda la 2,5 metri cubi, iar pentru incalzirea unei camere se consuma maximum 0,6 Gcal. Pentru reabilitarea termica a cladirilor, introducerea corpurilor de iluminat eficiente etc., Romania ar avea nevoie de circa 1.187 milioane euro, la care ar mai trebui adaugate alte 1.140 miliarde euro pentru cresterea eficientei energetice in sistemul centralizat de furnizare a energiei termice. Timpul pierdut in ultimii 15 ani de administratiile locale se intoarce acum impotriva noastra, penalizand prin costuri tot mai mari incompetenta si, de ce nu, chiar prostia alesilor.
Experienta Occidentului nu ne-a invatat nimic
Dupa criza energetica din 1973, toate tarile occidentale au demarat programe nationale pentru cresterea protectiei termice a cladirilor. Rezultatele s-au vazut in scurt timp prin reducerea considerabila a consumurilor energetice si, implicit, prin reducerea cheltuielilor. Asa s-a facut ca, in Germania, in anul 2001 consumul energetic se redusese cu 65% comparativ cu anul 1978, iar in Franta, la nivelul aceluiasi an consumul scazuse cu 60% comparativ cu 1974. De asemenea, in Italia acesta se redusese cu 40% in intervalul 1978-1994, iar in Austria, cu 55% in perioada 1988-1997. Pe romani, experienta Occidentului nu i-a invatat insa mai nimic. Avem un fond locativ destul de imbatranit, iar pana in 1989 aproape ca nu s-a investit nimic in reabilitarea lui termica. Dupa 1990, lucrurile s-au inrautatit si mai tare. Investitiile in reabilitarea sistemului de producere a energiei termice au fost firave, iar autoritatile si regiile furnizoare de utilitati publice au evitat ani de zile sa vorbeasca despre contorizare, centrale de apartament, imbunatatirea confortului termic pentru a acoperi ineficienta sistemului cu banii cetatenilor.
Bani aruncati in loc de investitii de perspectiva
Pana in prezent, sumele alocate sub forma de ajutoare pentru incalzirea populatiei se ridica in jurul a 1,5 miliarde euro. Bani foarte multi, utilizati foarte prost, iar rezultatul se vede: in fiecare an revin, intr-o forma mai grava, aceleasi probleme. Cu acesti bani s-ar fi putut contoriza individual toate apartamentele din tara (circa 750 milioane euro), s-ar fi putut realiza investitii serioase pentru reabilitarea termica a cladirilor sau se puteau monta peste 30.000 de centrale de bloc, sustin reprezentantii Ligii Asociatiei de Locatari (Habitat). Daca la cele 1,5 miliarde euro am mai adauga si subventiile acordate anual pentru incalzire, am ajunge la o suma imensa care, daca ar fi fost directionata de la inceput catre cresterea eficientei energetice, acum nu am mai fi avut problemele pe care le avem.
Resursele energetice, tot mai putine si scumpe
Perspectivele Romaniei in ceea ce priveste asigurarea consumului de combustibili energetici nu sunt nici pe departe imbucuratoare. Scenariul luat in calcul de autoritati estimeaza o stagnare a productiei de lignit la maximum 35 milioante tone/an, reducerea cu 40% a productiei de gaze naturale si cu 30% la titei pana in 2020, in conditiile in care acum consumul de titei este dependent in proportie de 59% de importuri, iar cel de gaze in proportie de 27%. Pe de alta parte, perspectiva integrarii tarii in UE va afecta in mod direct capacitatea de producere a energiei termice, o data cu oprirea grupurilor energetice care nu se incadreaza in normele comunitare de mediu. Pentru a face fata acestei provocari, autoritatile iau in calcul, ce-i drept cu foarte mare intarziere, extinderea sistemului de cogenerare, el avand avantajul de a asigura economii de energie primara de cel putin 10% fata de producerea separata a energiei electrice si termice. Deocamdata, la nivel declarativ se vorbeste si despre oferirea unor facilitati pentru atingerea acestui obiectiv: sprijin financiar direct, scutiri de taxe, ajutor investitional, bilete verzi etc. Chiar daca cu mare intarziere, la nivelul autoritatilor s-a constientizat, in sfarsit, ca daca oferta sistemului centralizat de incalzire nu se va imbunatati rapid, romanii vor opta in tot mai mare masura pentru sistemul individual.
