România se numără printre ţările cu cele mai mari cote de contribuţii sociale cumulate la nivel de angajat şi angajator, situându-se pe locul 18 dintr-un număr de 87 de ţări participante la un studiu realizat de KPMG şi surclasând ţări dezvoltate, precum Norvegia, Spania sau Marea Britanie.
Potrivit studiului, Franţa are cea mai mare cotă de contribuţii sociale cumulate pentru angajat şi angajator, de peste 50%, urmată de Belgia, cu 48%. În România, nivelul contribuţiilor sociale pentru condiţiile normale de muncă este de 31,3%, respectiv 10,5% datorate de angajaţi şi 20,8% datorate de angajatori.
Ţările care se situează înaintea României în acest clasament al taxării oferă însă investitorilor şi companiilor prezente alte oportunităţi decât nivelul redus al taxelor, precum o piaţă importantă de desfacere, dezvoltare tehnologică, infrastructură superioară etc. Deoarece nu are aceste atuuri, atractivitatea României în ochii investitorilor şi şansa creşterii firmelor ar fi fost taxarea scăzută. Dacă impozitul pe venit este într-adevăr la un nivel competitiv, nu acelaşi lucru se poate spune de cotele de contribuţii sociale. În plus, faţă de ţările cu nivel ridicat al acestora, beneficiile sociale acordate în România nu suportă comparaţie.
„Date fiind beneficiile limitate pe care sistemul de securitate socială românesc le oferă în comparaţie cu aceste ţări, poziţia României în clasament aduce motive de îngrijorare”, spune Daniela Oprescu, director al echipei de International Executive Services în cadrul KPMG România. „Având în vedere nevoile tot mai mari de infrastructură de securitate socială, atât prezente cât şi viitoare, ne aşteptăm ca presiunea asupra unor sisteme deja fragile să continue. Dat fiind fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi faptul că în multe economii există încă incertitudinea revenirii din criză, schemele de securitate socială sunt mai importante acum ca oricând”, a spus Oprescu.
România: reforma, oprită la jumătate
România apare pe harta taxării realizată de KPMG ca o ţară în care reforma fiscalităţii a început undeva prin 2005, o dată cu introducerea cotei unice, şi de atunci a rămas blocată. Am ajuns în situaţia paradoxală în care avem una dintre cele mai mici cote de impozitare a veniturilor şi una dintre cele mai mari cote de contribuţii sociale, deşi ambele tipuri de impozite sunt importante pentru un investitor sau un agent economic.
Reducerea CAS este un subiect care se tot discută în ultimii ani, fără urmări practice. Cum din sumele colectate se plătesc pensiile în sistemul de stat, iar economia nu înregistrează progrese majore, deci nici numărul angajaţilor sau încasările statului nu cresc, reducerea CAS nu va avea loc prea curând.
Dezbaterile nu lipsesc însă. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara săptămâna trecută că reducerea contribuţiilor sociale reprezintă un risc, însă ar fi cea mai binevenită măsură pentru a stimula economia pentru că munca este supraîmpovărată.
În opinia guvernatorului, numărul de contribuabili trebuie să fie mai mare decât al celor care beneficiază de impozitele plătite, dar în prezent sunt doar puţin peste patru milioane de angajaţi.
Potrivit Mădălinei Racoviţan, partener în Departamentul de Taxe al KPMG în România, persoanele cu venituri mici suportă cote efective de impozitare ridicate, mai ales în comparaţie cu nivelurile pe care cetăţenii altor state dezvoltate le plătesc.
Îngrijorare
Mai puţin de 6 persoane din 10, cu vârstă de muncă, desfăşoară o activitate.
Doar un tânăr din 4, cu vârstă între 15 şi 24 de ani, prestează o muncă retribuită.
21% e rata şomajului în categoria de vârstă 15-24 de ani.
La fiecare persoană activă sunt 1,3 persoane inactive sau în şomaj.
18 din 87 este locul pe care se situează România ca nivel al cotelor de contribuţii sociale, înaintea Spaniei, Marii Britanii, Norvegiei, potrivit KPMG.
