În prețul energiei electrice plătite de fiecare român, la fiecare kilowatt/oră, intră și acciza la enegie electrică. Acest element, pe care-l poate descoperi oricine, dacă citeşte cu atenţie factura, se calculează în baza Codului Fiscal (Legea 571/2003, republicată şi modificată), după formula A = Q x K x R, unde: A este cuantumul accizei; Q este cantitatea de energie electrică activă, exprimată în MWh; K este acciza unitară, prevăzută în Codul Fiscal; R este cursul de schimb leu/euro.
În plus, se plătește TVA pe acciză – care este subiectul acestui articol. Pentru energia electrică, factura cuprinde și TVA. Ca și în cazul majorității produselor și serviciilor din România, TVA este 19%, procent aplicat la valoarea totală a facturii.
Iată un exemplu concret, pentru ca lucrurile să fie cât mai simple şi clare: la o factură totală de 107 lei, TVA 19%, plătită de orice contractant, la serviciile de furnizare a electricităţii pentru consumul casnic, la 220 V, este de 20,33 lei.
Directivă europeană
„Este corect, nu e nimic ilegal”, spune Adrian Benţa, consultant fiscal. „La nivel european”, a explicat Benţa României libere, „există o directivă a TVA din anii 70, care a fost reformulată: Directiva 112 din anul 2006. Potrivit acestei directive europene, în baza de calcul a TVA se cuprinde tot ce înseamnă taxe vamale, accize şi alte taxe”.
Explicaţia legală – în continuare. Articolul 137, aliniatul 2, din Codul Fiscal, arată că „baza de impozitare cuprinde următoarele:
a) impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată;
Circuitul TVA în mediul de business. persoană fizică neplătitoare de TVA – firmă neplătitoare de TVA – (dă banii către) firmă plătitoare de TVA – (împarte TVA pe două destinaţii) o parte pentru buget, o parte pentru TVA de la furnizori
b) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat şi care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii”.
„Acciza din carburantul auto este de exemplu în baza de calcul a TVA şi ea, ca şi la energia electrică. Este un subiect într-adevăr dureros, dar este o chestiune reglementată la nivel european”, spune consultantul fiscal. Este legal? „Este legal, dar este deopotrivă şi imoral, pentru că plăteşti o taxă la o altă taxă. Cel pe care îl plăteşti nu este preţul produsului în sine, deci este o dublă taxare”, spune Adrian Benţa.
O importantă sursă de venituri bugetare
Acciza constituie o importantă sursă a veniturilor bugetare. Teoria economică recomandă aplicarea accizelor asupra bunurilor cu cerere inelastică. Ce înseamnă cererea aceasta inelastică?
Cel mai simplu este să exemplificăm pe carburanţii auto: când preţul motorinei sau benzinei auto creşte, cererea de motorină sau de benzină de pe piaţa carburanţilor rămâne cam aceeaşi.
Adrian Benţa, consultant fiscal: „E legal, dar este imoral, pentru că plăteşti o taxă la o altă taxă. Nu e preţul produsului în sine cel pe care îl plătesc, deci este dublă taxare.”
În aceste condiţii, creşterea preţurilor bunurilor impozitate prin accize nu determină reduceri semnificative ale consumului acestor bunuri.
Astfel, veniturile bugetare din accize sunt relativ stabile. În România, acciza se aplică unor bunuri precum produsele petroliere, băuturile alcoolice, ţigările, cafeaua etc.
Cine cui plăteşte şi ce anume?
Mecanismul TVA este destul de complicat. Subiectul circulaţiei aparent halucinante a taxei pe valoarea adăugată a fost întotdeauna o tentaţie pentru presa de specialitate şi un subiect dificil de tratat.
Complexitatea mecanismului a generat şi generează şi efecte perverse multiple. Din acest motiv, sunt foarte multe speţe şi foarte multe dosare penale pe rol.
În esenţă, TVA este o taxă indirectă, explică Adrian Benţa. „Întotdeauna este suportată de consumatorul final persoană fizică sau de o firmă neplătitoare de TVA. Acest mecanism a fost gândit în anii 1972 – 1973, astfel încât să nu afecteze profitabilitatea companiei. TVA vine întotdeauna peste preţul de vânzare”, a spus RL Benţa.
Circulaţia banului în lumea business-ului
Să presupunem că avem două firme, X şi Y, ambele deopotrivă plătitoare de TVA. Firma X a realizat un produs la costul de 10 lei. Ea îl vinde firmei Y cu 12 lei, exclusiv TVA, peste care se calculează încă 19% TVA. Rezultă un preţ cu TVA de 14,28 lei.
Firma Y ia produsul şi îl vinde direct la o persoană fizică.
Preţul de vânzare este de 15 lei, la care din nou se adaugă TVA. În total, preţul, inclusiv TVA, este de 17,85 lei. Aşa cum am explicat, o persoană fizică cumpără produsul la acest preţ. Firma Y dă înapoi firmei X TVA 2,28 lei, pe factură, iar TVA-ul ei, al firmei Y, de 2,85, îl plăteşte la buget, păstrându-şi adaosul comercial, pentru a face din acesta profit.
La rândul ei, firma Y, când a achiziţionat materie primă de exemplu de la un furnizor plătitor de TVA, procedează identic. Fiecare dintre aceste firme plăteşte TVA doar pentru rata ei proprie de profit.
La o terasă cu dever mare spre exemplu, care cumpără de la furnizori bere şi o vinde apoi la clienţii săi, banii sunt exact aceştia. În pofida faptului că, pentru consumatorul final care se aşază la masă şi bea o bere, totul pare foarte simplu.
Deci, banul circulă în sistemul de business în următorul mod: persoană fizică neplătitoare de TVA – firmă neplătitoare de TVA – (dă banii către) firmă plătitoare de TVA – (împarte TVA pe două destinaţii) o parte pentru buget, o parte pentru TVA de la furnizori.
