Poveştile lor sunt asemănătoare: sunt oameni săraci, de multe ori abandonaţi de familie, fără să aibă vreodată posibilitatea să aibă un loc al lor pe care să-l numească „acasă”. De patru ani, organizaţia internaţională „Habitat for Humanity” mobilizează voluntarii şi oamenii din comunităţi şi, timp de cinci zile, ridică locuinţe de la temelie până la acoperiş pentru oamenii aflaţi în situaţii dificile. Astăzi începe cea de-a cincea ediţie a evenimentului Big Build, în cadrul căruia 14 familii vor primi casele lor.
„Să ne dea Dumnezeu o casă”
De astăzi până în 5 octombrie, opt familii din judeţul Dolj şi şase din judeţul Bihor vor avea locuinţe noi, pe care cei 200 de voluntari le vor construi de la fundaţie până la acoperiş, în cadrul evenimentului Big Build. Beneficiarii sunt familii sărace şi tineri orfani din Oradea şi Preajba (o localitate lângă Craiova).
Karoly (23 de ani) a crescut împreună cu cei doi fraţi la un cămin pentru copii din Oradea. Părinţii i-au părăsit când erau mici şi au fost crescuţi de bunica lor. Când bătrâna nu i-a mai putut întreţine, i-a dat în grija statului. Băiatul lucrează acum ca agent comercial în Oradea şi îşi doreşte să-şi întemeieze o familie.
Şi povestea lui Daniel (Oradea) este asemănătoare. Are 24 de ani şi abia îşi mai aminteşte de „acasă”: locuinţa i-a ars, iar el, împreună cu trei fraţi şi părinţii au rămas pe drumuri. A ajuns la cămin când avea patru ani.
Anamaria avea nouă ani când, împreună cu fratele ei, Dănuţ, cu un an mai mic, a ajuns la cămin. „Ţin minte că aveam nouă ani şi veneam de la şcoală cu o altă fetiţă, vecină şi prietenă. În faţa casei era o maşină de poliţie şi nişte doamne mi-au zis să-mi las cărţile acasă şi să mergem la o plimbare. Aşa am ajuns la oferlinat, alături de Dănuţ”, îşi aminteşte Anamaria, acum în vârstă de 20 de ani.
Nici poveştile beneficiarilor din Preajba nu sunt cu mult diferite. Iulian şi Daniela au trecut de 40 de ani şi locuiesc cu chirie într-un apartament din Craiova, cu fiul lor. Se mută din doi în doi ani. Micuţul are 12 ani şi este foarte talentat la pictură- el a creat peste 70 de tablouri şi a avut deja expoziţii personale. „Ne mutăm ca nomazii cu cortul. Nu mai ştiu ce înseamnă acasă. Asta înseamnă disperarea„, explică Iulian. „Casa Habitat este un vis, este ultima noastră speranţă. Vrem să avem unde să punem tablourile copilului”, spune şi Daniela.
Gianina şi Daniel sunt împreună de şase ani şi s-au mutat de 10 ori. Au şi un copil de patru ani, pe nume Daniel. „Daniel va merge la şcoală din toamnă şi este foarte fericit că va avea o cameră a lui. Copilaşul nostru se roagă în fiecare seară la Doamne-Doamne şi l-am auzit zicând ‘să ne dea Dumnezeu o casă‘. Această casă ne va schimba viaţa”, explică Gianina.
59 de case în patru ani de proiect
Cinci milioane de români trăiesc în condiţii severe de sărăcie, iar un milion de români nu beneficiază de condiţiile minime de locuire: nu au căldură, apă curentă sau toaletă, conform unui sondaj Eurostat din 2011. 28,6% dintre români nu au o locuinţă- acesta fiind cel mai mare procent din întreaga Europă.
Voluntarii „Habitat for Humanity” au demarat proiectul în 1 octombrie, întrucât această zi a fost declarată de Organizaţia Naţiunilor Unite „Ziua Mondială a Locuirii”. Organizaţia ajută cu locuinţe următoarele categorii defavorizate: muncitorii săraci, persoanele care au dizabilităţi fizice şi intelectuale, comunitle marginzalizate, persoanele orfane şi familiile monoparentale. Până în prezent, voluntarii au construit locuinţe în: Cumpăna, Ploieşti, Piteşti, Bechet, Craiova, Cransebeş, Beiuş, Oradea, Cluj-Napoca, Vânători, Comăneşti, Doljeşti, Rădăuţi, Bistriţa. Ei au ridicat prima dată locuinţe în 2007 (27 case), apoi în 2009 (10 case), 2010 (12 locuinţe) şi 2011 (10 locuinţe).
În afara programului Big Build, al organizaţiei „Habitat for Humanity”, şi programul Arhipera, al Fundaţiei Soros România, sprijină comunităţile sărace de romi, prin construirea de locuinţe.
Citeşte şi Ce înseamnă arhitectura socială în România
