Familia Capră, din satul Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, trăia de cinci ani de pe-o zi pe alta, fără un acoperiş deasupra capului, după ce casa le-a ars într-o iarnă. Ei işi pierduseră orice speranţă că vor mai putea construi o casă cu forţele proprii, pentru că mama este bolnavă, iar tatăl lucrează cu ziua. Nici familia Chiuşcoiu n-o ducea mai bine: casa lor din chirpici era inundată ori de câte ori ploua. La începutul lunii aprilie, o echipă de voluntari a Fundaţiei Soros România a început să le construiască case. Şi ei trebuiau să pună umărul la ridicarea locuinţelor, sub umbrela unui concept rar răspândit în România: arhitectura socială.
Marian Capră: Şi noi trebuie să ne schimbăm după casă
Familia Capră este formată din şapte suflete- părinţii, Marian şi Viorica, şi cei cinci copii. Cel mai mare are 11 ani, iar cel mai mic are numai trei ani. În iarna lui 2007, casa le-a ars într-un incendiu izbucnit de la nişte lumânări. În ultimii cinci ani, au trăit de pe-o zi pe alta. „Chiar în toiul iernii am luat foc. Primul lucru a fost să ies cu copiii în braţe, ne-am speriat”, îşi aminteşte Marian Capră, în vârstă de 44 de ani.
Cei şapte membri ai familiei Capră trăiesc din alocaţia copiilor. „Nu am posibilitate. Muncesc, nu mi-e frică de muncă”, explică Marian Capră, povestind că lucrează cu ziua, atunci când găseşte. În rest, „mai am o groapă de fier vechi în apropiere şi mai obţin şi eu 2-300 de mii pe zi, copiii îmi rup urechile, că le este foame”, explică Marian. Soţia lui, Viorica, în vârstă de 32 de ani, nu lucrează, pentru că este bolnavă de diabet. „E la pat şi face patru injecţii pe zi cu insulină”, ne povesteşte bărbatul, cu o voce tristă.
„Nu e de muncă, vreau de lucru, să fie şi copiii mei în rândul lumii, că pentru copii muncim”, explică Marian. Totuşi, bărbatul din Dor Mărunt este mulţumit de casa pe care i-au construit-o voluntarii. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu, le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat. Îmi vine să plâng, nu ştiu dacă mă credeţi. Vă spun sincer, mi-a schimbat viaţa cu adevărat. Acum şi noi trebuie să ne schimbăm, nu putem să lăsăm porcii şi caii în ea (în casă, n.r.), mă înţelegeţi”, concluzionează Marian Capră.
Însă familia Capră are şi o problemă: deşi au instalaţie electrică în casă, nu au bani să-şi tragă curent în casă. „Nu avem posibilitate”, îmi spune Marian, gândindu-se la copiii care îşi vor face temele la lumina lumânării.
Construcţia locuinţei a început în luna aprilie şi se va încheia în câteva zile. „E foarte călduroasă casa, a ieşit ceva frumos şi durabil”, povesteşte Marian . Construcţia la casă a început în luna aprilie şi se va încheia în curând. „Suntem mulţumiţi cu ce ne-au făcut”, adaugă şi soţia lui, Viorica.
Familia Chiuşcoiu: Nu mai rezistam prea mult în casa veche
Vechea casă a familiei Chiuşcoiu, din satul Dor Mărunt, construită din chirpici, „cu geamurile îndesate” şi cu grinzile lăsate, care se inunda ori de câte ori ploua, va rămâne goală în curând. Cei cinci membri ai familiei se mută într-o casă nouă, îmi povesteşte Sevastiţa Chiuşcoiu, care împlineşte 55 de ani săptămâna viitoare.
În familia Chiuşcoiu, nimeni nu lucrează. Din cei trei copii, doi sunt la şcoală- o fată, premiantă, a trecut în clasa a IX-a, iar băiatul, în clasa a VIII-a. Cel de-al treilea copil, o fată de 15 ani, suferă de hidrocefalie: este „paralizată şi fără vedere”, povesteşte, cu glas îndurerat, Sevastiţa. Femeia a devenit îngrijitoarea copilei şi primeşte de la primărie 500 lei. Încă 200 de lei este alocaţia copiilor.
700 de lei din care tăiesc cinci persoane. „Aşa ne întreţinem şi noi, e şi tratamentul fetiţei, e foarte greu”, explică Sevastiţa. „Aşa că ne bucurăm să avem şi noi o casă. Nu ne vine să credem, nu mai rezistam prea mult în cea veche”, arată femeia.
Ce înseamnă arhitectura socială
O casă cuprinsă într-un program de arhitectură socială costă aproximativ 10.000 de dolari. Voluntarii identifică comunităţile de romi care trăiesc în există sărăcie extremă şi se pun pe construit. În ultimii patru ani, 14 case şi două centre sociale au fost ridicate din temelii, iar alte 20 de locuinţe şi cabinete medicale din satele Vânători şi Bălţeşti au fost recondiţionate. În câteva săptămâni, opt familii din satele Dor Mărunt şi Săruleşti se vor muta în casele bazate pe arhitectura socială. Totul, prin programul Arhipera, al Fundaţiei Soros România.
„Proiectul nostru este gândit pe termen lung şi vom continua să îl facem atâta vreme cât vom avea resurse sau vom găsi parteneri să ne susţină. Nevoia de case ieftine pentru grupuri aflate în sărăcie extremă şi nevoia de incluziune a acestor grupuri este, din păcate, una cu care ne vom confrunta în continuare. De asemenea, trebuie spus că, atâta vreme cât programul nostru are o componentă educaţională, el va continua să producă efecte pe termen lung, prin oamenii pe care îi formăm şi care vor dezvolta şi vor susţine propriile comunităţi mai departe”, explică, pentru România Liberă, managerul în comunicare al Fundaţiei Soros România, Rucsandra Pop.
Programul „Arhipera” nu urmăreşte numai să le contruiască case persoanelor defavorizate, ci şi să îi educe şi responsabilizeze pe beneficiarii locuinţelor, pe de-o parte, iar, pe de alta, şi voluntarii-studenţi la Arhitectură- sunt îndemnaţi să redescopere vocaţia socială a arhitecturii, se arată într-un comunicat al organizaţiei.
„Încurajăm dezvoltarea comunităţilor în multe direcţii: educaţie (intervenţie comunitară prin artă) , locuire (arhitectură socială), sustenabilitate şi susţinere finaciară pe termen lung (întreprinderi sociale)”, explică Rucsandra Pop.
De asemenea, beneficiarii proiectului sunt aleşi chiar de comunitate şi trebuie să participe cu 100 de ore de muncă la construirea casei. La sfârşit, toţi cei care lucrează la o locuinţă primesc un certificat de calificare profesională.
