Subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri“, „Iona“, piesa lui de
debut, a fost publicată în 1968 și face parte, alături de „Paracliserul“ și „Matca“, din Trilogia intitulată „Setea muntelui de sare“. Spre deosebire de personajul biblic, pescarul solitar al lui Sorescu nu poartă pe umeri nicio vină și niciun păcat. El va fi înghițit de un pește uriaș încă de la început și fiecare evadare din burta peștelui îl va duce într-o burtă și mai mare, închisoare după închisoare, la infinit, condiție a existenței umane.
În viziunea regizorului Tompa Gabor, „Iona“ devine un spectacol poetic, în care muzica Adei Milea creează un univers aparte, ce combină absurdul tragic și umorul. O minunată meditație asupra vieții și a morții, asupra universului, «Iona» vorbește, în ultimă instanță, despre libertate, despre creație și despre condiția artistului.
Dar, în același timp, este o discuție despre omul secolului 21 și „închisorile“ lui.
„Pe mine mă interesează „Iona“ atât din punct de vedere religios, cât și din punct de vedere al condiției artistului în lume, azi. Figura lui Iona și chiar și cea a actorului Gabriel Răuță de multe ori m-au făcut să mă gândesc la imaginea lui Brâncuși. Artistul care se luptă cu materialul. Și există o replică în text: N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea. O bancă de lemn în mijlocul mării… O imagine superbă care pe mine mă trimite cu gândul la Masa tăcerii. Ei bine, este vorba aici despre cunoscutul motiv în care opera îl devorează pe artist. Și încercăm să facem trimitere la Brâncuși, care a trăit în balena exilului. «Iona», în viziunea mea, este un spectacol despre condiția artistului și îndoielile lui de azi în ceea ce privește credința. Despre relația lui cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu inspirația, cu speranța, cu disperarea…“, spune regizorul Tompa Gabor într-un interviu pentru yorick.ro.
Iar pentru Ada Milea „Iona“ este „un poem despre singurătate și despre cât de pierduți suntem în acest spațiu, indiferent cât de conectați la lume am părea. Interiorul balenei trebuie să rezoneze cu ce gândește Iona și să fie cât mai… lichid, mai straniu, asta a fost ideea universului sonor din „Iona“. Straniu, în sensul că e o planetă care e în interiorul balenei… și ființa
rezonator, Echo, interpretată de Cristina Juncu, e un fel de Ariel care trebuie să fie și comic, și straniu, și tragic, în același timp. Pentru mine, umorul conține întotdeauna și o lacrimă… Până la urmă, odată ce ne naștem, avem o condamnare la moarte. Ce mai putem face? Să râdem de ce putem și cum putem. Cu lacrima în colțul ochiului…”
Din distribuție fac parte Gabriel Răuță, în rolul titular, alături de Cristina Juncu, într-o creație specială, rolul Echo, un alter-ego al lui Iona. Muzica originală este semnată de Ada Milea, iar scenografia, de CarmencitaBrojboiu. Reprezentația va
avea loc miercuri, 19 iunie 2019, de la ora 19.30, la Sala „George Constantin“ a Teatrului Nottara.
