» In ultimul an cotatiile contractelor futures de la Bursa de Marfuri din Chicago s-au dublat.
Incep cu trei fapte. Prima: aproape jumatate din populatia lumii (3 din 6,6 miliarde de oameni) foloseste orezul ca ingredient de baza in alimentatia zilnica. A doua: cea mai mare parte traieste in Asia. Pentru China, de pilda, o piata cu peste un miliard de consumatori, orez este cuvantul sinonim pentru hrana. Ai, o duci bine, nu, faci foame. A treia: de la inceputul acestui an, oferta mondiala de orez este mai zgarcita si vestile despre productie nu sunt prea optimiste, mai ales dupa recentul ciclon din Burma (cunoscuta si ca Myanmar).
Sa vedem cum se leaga toate astea de bani si mai ales de investitii personale. Cu trei miliarde de consumatori, orezul isi castiga din start atentia investitorilor nu doar de pe piata marfurilor, ci si a intrumentelor financiare derivate. Cu atat mai mult anul acesta, cand asteptarile privind oferta raportata la consum dau nastere la serioase ingrijorari.
In ultimii cinci ani pretul a tot crescut. Indicele de pret FAO (Organizatia Pentru Alimentatie si Agricultura a Natiunilor Unite) pentru orez a ajuns la 188 de puncte in martie anul acesta fata de 81 in 2003, prin urmare, mai mult decat dublu. In aceeasi perioada, datele organizatiei arata ca pretul mediu al celui mai tranzactionat sortiment de orez (Thai alb 100%, categoria B) a crescut de la 201 dolari pe tona in 2003 la 567 de dolari pe tona in martie 2008, aproape triplu.
Martie si aprilie au fost luni cu adevarat fierbinti pentru cotatii. Puse parca la foc iute (prin fierbere orezul isi mareste volumul de cel putin trei ori) preturile s-au unflat si au doborat maxime dupa maxime. Financial Times consemna, la jumatatea lui martie, atingerea unui maxim de 34 de ani, pe fondul reducerii, din cauza vremii friguroase, a productiei marilor exportatori Thailanda si Vietnam. Vietnamul, de pilda, anunta in martie ca isi va reduce anul acesta exporturile cu mai mult de o cincime (22%), din dorinta de a asigura o oferta suficienta pentru consumatorii de pe piata interna. Ca si cum toate astea nu erau de ajuns, recent preturile au primit un nou impuls. Devastatorul ciclon Nargis care a lovit Burma (Myanmar), tara care contribuia semnificativ la productia mondiala de orez, a afectat serios recolta si rezervele. Burma ar putea sa nu mai exporte, ba chiar sa importe de la vecini (India sau Thailanda), caz in care presiunea pe cerere ar putea creste si mai mult.
Datele Bursei de Marfuri de la Chicago, unde se tranzactioneaza contracte futures cu suport pe orez, arata ca trendul de crestere a pretului a inceput la mijlocul anului 2005 de la cotatii de 7-7,5 dolari pe suta de uncii (atentie, este vorba de valoarea contractului, nu de valoarea efectiva a kilogramului sau tonei de orez!). Inceputul lui 2007 gasea deja pretul contractelor peste 10 dolari (±50%) dar decolarea avea sa vina o data cu sfarsitul verii anului trecut. Pe fondul turbulentelor de pe pietele financiare, pe de o parte, dar si al reducerii ofertei, pe de alta parte, orezul – fizic, dar si ca activ financiar – a devenit tot mai cautat.
Anul 2008 a inceput in forta si in ce priveste derivatele din orez; in primele trei luni, pretul contractelor tranzactionate la Bursa din Chicago s-a indreptat in forta catre 25 de dolari pe suta de uncii, dublu fata de nivelurile din toamna anului trecut. 24 aprilie a fost ziua unui maxim istoric nemaiatins (25,07 dolari, potrivit Bloomberg), dupa care o corectie mai serioasa a dus cotatiile sub 20 de dolari. Ingrijorarile privind oferta insuficienta mentin preturile volatile. Joi preturile contractelor futures de la Bursa americana crescusera cu maximul admis intr-o zi de tranzactionare, iar cotatiile depasisera 22 de dolari pe suta de uncii.
