» Pentru evolutiile recente, optimistii cred in ajustarea prin curs a dezechilibrelor bugetare, BNR da vina pe speculatori, iar cunoscatorii – pe modul de calcul al accizelor.
» Pe termen mediu, reducerea diferentialului de dobanda si diminuarea remiterilor "capsunarilor" sunt hopuri pe care moneda nationala le va trece cu greu.
"Nu cred in bani, dar cred in diferenta dintre valute", spunea un clasic in viata, iar in prima jumatate a lunii septembrie diferenta dintre euro si leu tinde sa se adanceasca din nou. Cum BNR a cheltuit pana acum cateva miliarde din imprumutul extern doar pentru a mentine cursul in intervalul 4,2-4,25 lei/euro, lipsa de reactie a bancii centrale din ultimele zile surprinde (luni, euro se apropiase de 4,29 lei pe piata interbancara). Mai ales ca ne apropiem de o zona sensibila, campania electorala reprezentand, de regula, o oaza de stabilitate pentru leu. Ce-i drept, in ultimii 13 ani, doar in 2004 leul n-a platit scump prin ajustari postelectorale mentinerea artificiala la un raport nemeritat fata de euro. De ce ar lasa BNR leul din mana tocmai acum? O posibila explicatie vine din zona guvernamentala.
Confruntat cu un val de proteste si facand traditionalii pasi inapoi in an electoral, Executivul pare incapabil sa taie in carne vie pentru reducerea cheltuielilor din sectorul bugetar. Or, daca ajustarea reala a acestuia pare o misiune imposibila, cursul de schimb ar putea regla o parte din dezechilibrele acumulate in economie, chiar daca devalorizarea leului ar lovi si in salariatii sectorului privat, singurul care a raspuns provocarilor crizei prin reducere de costuri si de personal. E posibil ca deprecierea leului sa bata saua pentru ca sindicatele sa inteleaga ca, salvandu-si salariul nominal, pot pierde in ceea ce priveste puterea de cumparare in euro. Nu ne-am miza insa toti banii pe acest argument, devreme ce deprecierea leului scumpeste importurile si loveste cea mai saraca parte a populatiei, electorat foarte important (prin usurinta cu care poate fi cumparat), in conditiile absenteismului in crestere. Mai degraba din ianuarie 2010 am astepta o astfel de evolutie.
O alta explicatie a cresterii euro in prima jumatate a lunii septembrie vine din modul in care se calculeaza valoarea accizelor pentru 2010. Pentru acest an, cursul de schimb luat in calcul la determinarea accizelor datorate statului este cel stabilit pe 2 octombrie 2008, adica 3,73 lei. Este posibil ca foamea de bani a statului sa determine aceasta miscare inteligenta pe curs: BNR se face ca scapa cursul prin papusoi, leul se depreciaza moderat pentru a genera venituri mai mari din accize statului anul viitor, iar din octombrie Mugur Isarescu incaleca din nou pe calul sau alb si le mai trage o mama de bataie speculatorilor, pregatind cursul leu-euro pentru alegerile prezidentiale. De altfel, chiar luni guvernatorul BNR considera ca deprecierea leului reprezinta o miscare speculativa care va avea viata scurta.
Unde sunt dobanzile de altadata? Dar capsunarii?
Cand cursul cocheta in iarna cu raportul de 4,3 lei/euro, statul platea dobanzi generoase, iar bancile ofereau chiar si 20% pentru sumele mai mari atrase de la clienti. Acum cu greu mai poti primi un 8-9%, iar diferentialul de dobanda nu mai reprezinta un atu forte pentru moneda nationala, avand in vedere ca la euro randamentele sunt cu doar 4-5% mai mici pe piata locala. In plus, reducerea remiterilor romanilor din strainatate le da cu adevarat dureri de cap autoritatilor. In iunie, sumele primite in tara au fost cu aproape 50% mai mici (251 milioane euro, fata de 484 milioane in iunie 2008), iar in iulie acestea scadeau deja cu 80% (120 milioane euro, fata de 504). In conditiile in care investitiile straine sunt, de asemenea, in scadere, fluxul mai redus de euro spre Romania poate dezechilibra cursul de schimb pe termen mediu. Adica, dupa nebunia cu alegerile.
» 1,22% este deprecierea leului fata de euro in prima jumatate a lunii septembrie. Cursul de schimb a ajuns astfel la valori intalnite la sfarsitul lunii martie 2009.
