În urma proceselor deschise de mai mulţi clienţi împotriva băncilor de la care au luat credite, judecătorii au dispus eliminarea clauzelor privitoare la comisionul de procesare şi a celor ce permiteau ca dobânda fixă să devină variabilă. Titularii unor credite acordate de Volksbank, de exemplu, au obţinut o decizie a Curţii de Justiţie a UE privitoare la eliminarea unui comision de risc ce le era perceput abuziv. Toate aceste decizii ar impune, în mod normal, o modificare a legii creditelor.
Tribunalul Bucureşti a pronunţat ieri o decizie nedefinitivă, dar executorie, în urma unei acţiuni în instanţă deschisă de aproximativ 80 de clienţi Raiffeisen Bank, titulari ai unor credite angajate înainte de data adoptării Legii 288/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Reamintim că legea în cauză a aprobat prevederile OUG 50/2010, scoţând însă din sfera de aplicabilitate a acesteia titularii creditelor vechi.
„Am obţinut ceea ce reclamasem, mai puţin daunele morale, anume: eliminarea clauzelor privind comisionul de administrarea sau comisionul de procesare, cum îl mai numeau cei de la Raiffeisen, şi clauza referitoare la dobânda. Cei de la Raiffeisen aveau o formulă diferită de calcul a dobânzii, era o dobândă fixă care devenea variabilă în funcţie de decizia băncii. S-a dispus nulitatea acestor clauze şi restituirea sumelor către clienţi, inclusiv recalcularea dobânzilor”, a declarat pentru economica.net avocatul Gheorghe Piperea, care i-a reprezentat pe cei 80 de nemulţumiţi. Numărul acestora era iniţial de 120, însă restul s-au retras preferând să semneze acte adiţionale cu banca în cauză.
Potrivit declaraţiilor făcute de Gheorghe Piperea pentru „România liberă”, decizia instanţei deşi nu e definitivă, este executorie. Problema este însă că băncile prezente în România, în special cele austriece, refuză punerea în aplicare a deciziilor instanţelor de judecată. Piperea menţionează cazul unei alte bănci austriece (din informaţiile noastre este vorba de BCR-Erste) care refuză aplicarea unei decizii favorabile clienţilor, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Soluţii există şi în această situaţie. “Vom cere executare silită, daune interese cominatorii”, spune avocatul.
În cazul procesului intentat Raiffeisen, câştigul reclamanţilor nu e de ignorat. După socotelile avocatului, o persoană împrumutată care plătea până acum 300 de eruo pe lună ar trebui să plătească după pronunţarea deciziei 225 euro. Apărarea clienţilor a fost făcută pe baza prevederilor Legii 193/2000 referitoare la eliminarea clauzelor abuzive în relaţiile dintre comercianţi şi consumatori, spune avocatul.
Succes şi pentru
clienţii Volksbank
Şi clienţii unei alte bănci austriece, reprezentaţi tot de avocatul Piperea, au avut câştig de cauză în Justiţie, în cazul acestora chiar la Curtea de Justiţie a UE (CJUE).
În urmă cu o săptămână, instituţia a stabilit că statul român avea în 2010 libertatea, dacă voia, să aplice prevederile OUG 50/2010 şi în cazul creditelor ipotecare sau al celor angajate deja. La adoptarea ordonanţei şi a legii aferente, acest punct de vedere a fost susţinut puternic la acel moment şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC).
Pronunţarea a fost făcută în urma unei solicitări a Judecătoriei Călăraşi, în cazul unei acţiuni dintre Volksbank şi clienţii acesteia. Banca a perceput împrumutaţilor un comision de risc în cazul acordării creditelor de 0,2% din soldul acestuia, plătibil lunar pe toată durata acestuia. ANPC a apreciat că perceperea comisionului nu era prevăzută în ordonanţă şi, ca urmare, a amendat Volksbank, aplicându-i sancţiuni complementare. În faţa Judecătoriei Călăraşi, Volksbank a susţinut că anumite dispoziţii ale ordonanţei erau contrare directivei. Prin urmare, instanţa de trimitere a solicitat Curţii de Justiţie să precizeze domeniul de aplicare al acestei directive.
CJUE a decis că statul român a avut toate pârghiile legale când a extins efectele OUG 50 la toate creditele acordate persoanelor fizice, inclusiv la cele gajate cu o proprietate imobiliară, deşi legea europeană se referea doar la creditele de consum. „Statele membre pot aplica, în conformitate cu legislaţia Uniunii, dispoziţiile directivei menţionate în domenii care nu intră în sfera sa de aplicare”, spune CJUE. Apoi, Curtea a stabilit că statele membre pot extinde aplicarea legii şi la contractele în derulare. De asemenea, Curtea spune că statele membre pot decide şi ce fel de comisioane pot percepe băncile, chiar dacă acest lucru nu era stabilit în directiva europeană – OUG 50 a limitat numărul de comisioane la: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalităţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
CJUE a stabilit că statul român poate, chiar dacă nu este prevăzut în directiva europeană, să dea dreptul protecţiei consumatorilor de a aplica sancţiuni băncilor în cazul în care clienţii formulează plângeri care se dovedesc a fi întemeiate.
În 2010, bancherii, BNR, FMI, Guvernul au făcut atunci zid împotriva aplicabilităţii ordonanţei la creditele vechi. În plus, ei au impus ca ANPC să nu aibă dreptul suspendării autorizaţiei de funcţionare a unei bănci, până când aceasta nu restabileşte drepturile consumatorilor, după cum se prevedea în forma iniţială a ordonanţei.
Bancherii s-au dus cu jalba în proţap inclusiv la Comsisia Europeană, reclamând că ordonanţa încălca prevederile directivei europene. BNR, instituţie ce ar trebui să aibă o poziţie echidistantă a fost mai grijulie cu efectele financiare ale ordonanţei asupra bancherilor decât cu drepturile consumatorilor. Ministerul Finanţelor şi FMI au luat şi acestea partea băncilor. „Am avut consultări cu Comisia Europeană, cu cei care ne acordă tranşa. Am şi ultima scrisoare primită (…) de la dânşii, şi ei condiţionează eliberarea tranşei de 1,2 miliarde de euro de scrierea concretă că nu se aplică ordonanţa (la creditele vechi, cu execepţia câtorva articole – n.r.)”, declara atunci Gheorghe Gherghina, secretar de stat în MFP.
Legea 288 trebuie modificată
Pentru a fi evitate alte procese similare în instanţe, statul ar trebui să modifice prevederile legii corespunzătoare, în sensul includerii în sfera de aplicabilitate şi a creditelor vechi.Avocatul Piperea spune că partidele la guvernare, PSD şi PNL, ar trebui după decizia CJUE să modifice legea în cauză. De altfel, parlamentarii celor două partide au fost cei care în 2010 au susţinut ideea aplicabilităţii prevederilor şi în cazul contractelor vechi. Maria Eugenia Brana, şeful Comisiei de Buget Finanţe a Camerei Deputaţilor susţine ideea modificării legii.
„Dacă există decizii ale instanţelor, atunci Guvernul, respectiv Ministerul Finanţelor, ar trebui să se sesizeze şi să modifice prin ordonanţă prevederile. Dacă nu se va întâmpla, se va putea întâmpla prin iniţiativă parlamentară în toamnă, la reluarea lucrărilor camerelor”, spune ea. Barna menţionează şi alte nedreptăţi necorectate în societatea românească, precum situaţia celor cu avansuri depuse pentru achiziţionarea automobilelor Dacia.
Ce spun bancherii
Potrivit responsabililor Volksbank “decizia Curţii Europene nu impune nicio măsură obligatorie pentru Volksbank (de genul amenzilor, modificării contractelor,etc), ci doar indică instanţelor locale modul în care se interpretează reglementarea. Impactul este limitat deoarece forma iniţială a OUG 50, care menţiona ce comisioane pot fi percepute de către bănci a fost modificată, iar reglementarea nu se mai aplică în cazul contractelor încheiate înainte de iunie 2010 (…) Subliniem faptul că Instanţa Europeană a notat că limitarea, prin intermediul OUG 50 a tipurilor de comisioane bancare ce pot fi incluse în contractele de credit (cum este comisionul de risc) nu are ca efect reducerea costului total al creditului. Banca a implementat OUG 50 în exact acelaşi spirit, menţinând costul total al creditului, prin amendarea contractelor de credit astfel încât comisionul de risc să devină comision de administrare credit”. Oficialii Raiffeisen subliniază că decizia Tribunalului nu este definitivă şi spun că aşteaptă motivarea acesteia pentru a decide viitoarele acţiuni.
