Cunoaşterea procedurilor arhivistice specifice, stabilite legal, cât şi pasiunea de a descoperi secretele trecutului sunt caracteristice unei persoane care organizează şi păstrează documentele arhivate. Mai mult, un arhivist are capacitatea de a înţelege conţinutul documentelor, chiar dacă sunt în limbi precum latina sau greaca.
Un arhivist trebuie să deţină abilităţi de bun organizator şi capacitate de analiză şi sinteză. „Pentru a lucra într-o arhivă, trebuie să ai atenţie distributivă, spirit de ordine şi disciplină, capacitate de autoorganizare şi să dai dovadă de răbdare şi calm”, spune Ionel Constantin, arhivar în cadrul unei instituţii publice.
De asemenea, Bogdan-Florin Popovici, arhivist în oraşul Braşov, consideră că un specialist în arhivistică trebuie să dovedească rezistenţă la condiţii mai puţin sănătoase cauzate de praf, umezeală, frig sau mucegaiuri şi să fie o persoană discretă, calitate absolut necesară când lucrezi cu informaţii cu un anumit grad de confidenţialitate. „Totuşi, tradiţional, arhivistul trebuia să răspundă la două necesităţi: capacitatea de a înţelege şi media pentru alţii conţinutul documentelor, precum şi cunoaşterea procedurilor arhivistice specifice, stabilite legal”, completează Popovici.
Viziune generală
Profesia de arhivist va suferi modificări în viitor, atât la nivel de competenţe, cât şi la modul de abordare a activităţilor. „Rolul de bază al arhivistului bănuiesc că va rămâne acelaşi. Însă modul în care aceste lucruri vor fi făcute cred că va suferi schimbări. Astfel, astăzi arhivele nu se mai creează doar din hârtii, ci dintr-o mulţime de alţi suporţi: magnetici, optici etc.”, explică Bogdan-Florin Popovici. „Prin urmare, arhivistul va trebui să fie capabil să îşi modeleze instrumentele de lucru astfel încât să poată administra arhivele indiferent pe ce suport se află informaţia. Aceasta implică o viziune mult mai generală, mai teoretică asupra naturii arhivelor, ceea ce va spori nivelul de complexitate al arhivisticii în sine”, completează Popovici, care subliniază că vor fi necesare competenţe de informatică pentru această schimbare.
Acces la profesie
Conform Codului deontologic al arhivistului, aprobat de cel de al XIII-lea Congres Internaţional al Arhivelor şi traduş de Florea Oprea, un arhivist trebuie să protejeze integritatea materialului arhivistic şi să garanteze astfel că acesta continuă să fie o mărturie a trecutului demnă de încredere.
De asemenea, arhiviştii trebuie să evalueze, să selecţioneze şi să menţină materialul arhivistic în contextul său istoric, juridic şi administrativ, în respectul principiului provenienţei, păstrând şi făcând astfel evidente interrelaţiile originale ale documentelor. Nu în ultimul rând, arhiviştii trebuie să asigure atât accesul la documente, cât şi respectul vieţii private şi să acţioneze în limitele legislaţiei în vigoare. Accesul în profesie nu este condiţionat neapărat de absolvirea unei facultăţi de arhivistică. De exemplu, la Arhivele Naţionale (ANR), de-a lungul timpului, majoritatea arhiviştilor a fost formată din absolvenţi ai facultăţilor de istorie şi filologie, iar, începând cu anul 1996, acestora li s-au adăugat promoţii de absolvenţi ai facultăţilor de arhivistică.
Astfel de facultăţi sunt în cadrul Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza”, Bucureşti, şi la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Licenţiaţii de la Academia de Poliţie pot participa la concursul de angajare pe un număr de posturi de funcţionari publici debutanţi cel puţin egal cu numărul absolvenţilor conform aprobării ministrului de interne, concurs ce se organizează anual, de regulă în luna septembrie.
În condiţiile legii, absolvenţii facultăţii pot beneficia şi de alte oportunităţi de angajare precum: funcţionar pe linie de administrare a arhivelor în cadrul altor direcţii şi structuri ale Ministerului de Interne, arhivist în cadrul unor instituţii centrale şi locale de stat sau record manager în cadrul unor companii private.
Plusuri
Profesia de arhivist presupune multe avantaje, conform specialiştilor. „Arhivistul este primul care află, prin natura meseriei, secretele trecute şi ascunse ale societăţii şi care are perspectiva de ansamblu şi retrospectivă asupra a ceea ce s-a întâmplat. Pentru curioşi, dar discreţi, pentru cei care vor să cunoască istoria la nivel micro, este o meserie ideală. Mai mult, caracterul multilateral al activităţii cred că reprezintă un avantaj enorm în cazul în care trebuie să îţi cauţi un alt loc de muncă, de preferat în zona administrativ-birocratică”, mărturiseşte Bogdan-Florin Popovici.
Pe de altă parte, activitatea într-o arhivă expune arhivistul la condiţii de muncă mai puţin plăcute, iar Popovici subliniază că prestigiul social este unul scăzut, atât timp cât mulţi nici nu ştiu că există o astfel de profesie.
ISTORIC
Gestionarea documentelor din depozitele Arhivelor Naţionale (ANR) este una din cele mai vechi activităţi administrative, iar meseria de arhivar sau arhivist se numără printre primele funcţii publice. Termenii de arhivar şi arhivist au fost folosiţi pentru toţi angajaţii Arhivelor, inclusiv pentru paleografi. Până pe la jumătatea secolului al XIX-lea, în perioada 1831-1862, chiar şeful Arhivelor Statului din Ţara Românească se numea arhivar al statului şi, ca demnitar, era numit de Domn. Dintre personalităţile care au ocupat funcţia de arhivar al statului amintim pe Ioan Heliade Rădulescu (1843-1848) şi Grigore Alexandrescu (1849-1854).
În timp, dezvoltarea ANR, mai ales începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, a antrenat schimbări în structura personalului, respectiv creşterea numărului acestuia şi lărgirea sferei de atribuţii. Lucrătorii cu studii medii au rămas cu titulatura de arhivari, iar cei cu studii superioare, care reprezintă mai mult de jumătate din personal, s-au numit arhivişti. De precizat că titulatura de arhivist este folosită în plan internaţional pentru personalul din cadrul administraţiilor naţionale sau de stat de arhivă.
După 1990, respectiv 1996, o dată cu aplicarea noii Legi a Arhivelor Naţionale, cea mai mare parte a personalului instituţiei, arhivişti şi arhivari, a fost încadrată în corpul funcţionarilor publici.
sursa: www.arhivelenationale.ro
