Sa fim socratici nu in sensul de a deveni discipoli intru filosofie a celui ce a ajuns sa traiasca, dupa expresia sa, in "memoria veacurilor", ci a celui ce a trait ca om viata sa de zi cu zi. Iata cum va propun eu sa fim "socratici"… Asadar, in legaturile, in conversatiile noastre cu semenii devenim aprigi prin vorbe, prin gesturi violente. si Socrate, cu toate ca era un intelept calm, a avut adesea parte de intamplari urate. Primind odata o lovitura cu piciorul de la un ins necioplit, raspunse calm celui care se mira ca nu a reactionat la acest gest: "Daca m-ar fi lovit un magar, as porni oare jalba impotriva acestuia?". si, altadata, fiind improscat de cineva cu vorbe urate, raspunse celor care se mirau ca tace: "Nu, caci ceea ce zice el nu se potriveste cu mine". (dupa Diogene Laertiu, invatat grec, sec. lll d.H., din "Despre vietile si doctrinele filosofilor".)
Socrate ducea un trai modest, incat sofistul Antifon il invinuia public ca traieste in saracie – ca se hraneste cu mancarurile si bauturile cele mai proaste, ca poarta aceleasi haine si sandale in toate zilele si in toate anotimpurile. Socrate ii raspunse ca are toate cate ii trebuiesc, insa fara lux si bogatie… Cititi cu ochii mintii acest raspuns: "Iar daca eu nu sunt robul pantecelui, somnului si placerilor trupesti, pricina tu o pui in altceva decat in faptul ca am in locul lor placeri mai mari, care nu ma bucura numai la gustarea lor, ci ma si poarta cu nadejdea in folosul lor de maine(…) Crezi tu insa ca de la toate acestea (bogatie, lux, n.m.) poti avea atata placere pe cat iti poate da gandul ca si tu insuti daca devii mai bun ii faci si pe prieteni sa devina mai buni?(…) Daca, apoi, ai nevoie de a aduce un bine prietenilor si statului, te intreb: care din doi va avea ragaz mai mult de a se ingriji de asta: acela care traieste cum traiesc eu sau acela care duce traiul laudat de tine?" (din "Amintiri despre Socrate" de Xenofon, istoric grec, 430-360 i.H.).
