Situat la 22 de kilometri nord-vest de Praga, Lidice este un sat atestat documentar la începutul secolului al XIV-lea, pe când era în posesia unui praghez înstărit pe nume Pavlik.
De-a lungul timpului, așezarea a fost de trei ori mistuită de foc, ultimul prăpăd fiindu-i însă fatal: în noaptea de 9 spre 10 iunie 1942, naziștii au intrat în sat, au ucis bărbații, au deportat copiii și femeile și au dărâmat toate cele 102 case ale din Lidice; satul a fost ars din temelii, iar rămășițele clădirilor au fost distruse cu buldozerele, fiecare dovadă rămasă în picioare fiind distrusă. N-au scăpat nici măcar cei îngropați în cimitirul satului, rămășițele lor fiind dezgropate și distruse. Localitatea a fost practic ștearsă de pe hartă.
Atentatul
Masacrul de la Lidice a fost un gest de răzbunare al lui Hitler. Pe 27 septembrie 1941, la doi ani de la ocuparea Cehoslovaciei de către Germania hitleristă, protectorul german al Boemiei și Moraviei, von Neurath, a fost schimbat cu comandantul SS Reinhardt Heydrich, cunoscut pentru cruzimea ieșită din comun și severitatea sa în funcțiile anterioare. Misiunea primită de Heydrich era aceea de a anihila rezistența patrioților cehi și de a germaniza societatea cehă. Heydrich proclamase Boemia și Moravia zone ale Reichului libere de cehi. În consecință, o parte a populației celor două regiuni urma să fie transferată în Germania și o alta urma să fie deportată în Est, în lagăre de muncă. Cei care opuneau rezistență urmau să fie executați.
Heydrich era un om de acțiune: în ziua imediat următoare preluării postului de protector, a instaurat starea de urgență. Mii de cehi, în frunte cu premierul Elias, au fost arestați, 486 dintre ei fiind executați. Momentul a fost unul critic pentru Rezistența locală cehă. De aceea, colegii lor din Londra au conceput un plan de lichidare a lui Heydrich.
În dimineața zilei 27 mai 1942, Reinhardt Heydrich pleca cu mașina de la vila sa de la țară spre biroul din Praga. Ajuns în oraș, mașina a fost atacată de doi partizani ai Rezistenței cehoslovace, Jozef Gabčík și Jan Kubiš, antrenați de armata britanică și parașutați în Boemia în decembrie 1941. După ce arma lui Gabčík s-a blocat, Kubiš a aruncat o bombă asupra mașinii lui Heydrich, acesta fiind rănit grav. Ambii atentatori au reușit să fugă fără a fi prinși. Peste o săptămână, la 4 iunie 1942, Heydrich murea într-un spital din Praga fiind înmormântat cinci zile mai târziu.
Incidentul l-a iritat extrem de tare pe Hitler, care a ordonat găsirea atentatorilor și răzbunarea morții lui Heydrich. Pasul următor a fost impunerea Legi Marțiale. A început vânarea asasinilor, s-au oferit recompense mari pentru cei care puteau da informații, familii întregi fiind arestate și executate pentru presupusul ajutor acordat atentatorilor.
Karl Hermann Frank, comandant SS și Secretar de Stat la Protectoratul German al Boemiei și Moraviei, a fost anunțat de la Berlin de intențiile Führerului. Hitler ordonase mai multe represalii pentru satele cehești găsite vinovate pentru colaborarea cu asasinii lui Heydrich: executarea tuturor bărbaților, transportarea femeilor în lagăre de concentrare, strângerea copiilor considerați potriviți pentru germanizare, pentru a fi înfiați de familiile ofișerilor SS, respectiv găsirea de alte soluții pentru ceilalți copii. În plus, Hitler a ordonat arderea din temelii și nivelarea completă a acestor sate. În cele din urmă a fost ales Lidice, în primul rând pentru ostilitatea localnicilor față de ocupatori și pentru suspeciunile că aceștia ar fi adăpostit partizani ai Rezistenței locale.
La 3 iunie 1942, Jaroslav Pala, un industriaș ceh, a dat de o scrisoare adresată angajatei sale Anna Marusczakova cu următorul text:
Dragă Anna,
Îmi pare rău că îți scriu atât de târziu. Mă vei înțelege poate, pentru că știi cât sunt de ocupat. Am făcut ceea ce am vrut să fac. În ziua respectivă am dormit undeva în Cabarna. Sunt bine și ne vom întâlni săptămâna această, după care nu ne vom mai vedea niciodată.
Milan
Autorul scrisorii era Vaclav Riha, un bărbat însurat care încerca pe această cale să rupă relația cu amanta sa. Scrisoarea a ajuns la oamenii Gestapoului. Atât expeditorul cât și adresanta au fost arestați și interogați, Gestapoul reușind să afle detalii despre atentatul asupra lui Heydrich. În noaptea care a urmat, au fost arestați circa 30 de bărbați din Cabarna. Niciunul, însă, nu dormise acasă, așa în următoarele cinci zile toți au fost eliberați.
Masacrul
Horst Böhme a vrut să răzbune crima cu orice preț. Trupele Wehrmachtului au înconjurat Lidice blocând toate ieșirile din sat. Toți bărbații au fost prinși și duși la ferma familiei Horák, la marginea satului. Din casele învecinate au fost strânse saltele și așezate pe pereții hambarului lui Horák. Execuția barbaților a început în jurul orei șapte dimineața. La început, bărbații erau împușcați în grupuri de câte cinci, dar lui Böhme i s-a părut că execuțiile decurg prea încet și a ordonat executarea lor în grupuri de câte zece.
Morții erau lăsați acolo unde au căzut, iar seriile noi de bărbați care urmau să fie executați trebuiau să treacă mai întâi prin dreptul celor deja morți, fără a fi legați la ochi, pentru ca apoi să fie aliniați în fața lor. Plutonul de execuție făcea doar doi pași în spate și scena de groază se repeta.
Calvarul a continuat până după-masa, când în livada lui Horák erau 173 de cadavre. În ziua următoare, alți 19 bărbați din sat, care lucrau într-o mină din apropiere, împreună cu șapte femei au fost trimiși la Praga, unde au fost și ei executați.
Deportările
Femeile și copii care au scăpat de execuții au fost duși la școala din sat și de acolo la Kladno, un oraș învecinat, unde au stat trei zile, închiși în clădirea școlii. Pe 12 iunie 1942, copiii au fost despărțiți de mamele lor, după scene dramatice, iar cele 184 de femei au fost deportate în lagărul de concentrare de la Ravensbrück.
Regimul era unul de exterminare: munci epuizante, violență fizică și psihică, înfometare, lipsa hranei, a igienei și a asistenței medicale. În cele din urmă, epidemiile au dus la moartea majorității femeilor. Cele care au scăpat, au înnebunit sau au fost ucise, numărul celor care au supraviețuit fiind foarte mic.
În privința copiilor, se cunoaște istoria celor 88 dintre ei, care au fost duși în incinta unei foste fabrici de textile din Łódź, din Polonia. Ordinul a fost venise printr-o telegramă trimisă de la Praga de însuși Horst Böhme și se încheia astfel: „Copiii își vor lua cu ei doar hainele ce le poartă. Nu se dorește niciun tratament special.”
Condițiile în care au fost ținuți acești copii au fost la fel de vitrege: înfometare, lipsa condițiilor de igienă, boli. Conducerea lagărului nu le-a acordat nici măca îngrijire medicală. La scurt timp, șapte din cei 88 de copii au fost selectați pentru a fi înfiați de familii SS din Germania. Restul de 81 au fost omorâți prin gazare în lagărul de exterminare Chełmno, aflat la 70 de kilometri de Łódź. Masacrul a avut loc probabil în chiar ziua sosirii lor la Chełmno: 2 iulie 1942. Ordinul venise de la Adolf Eichmann.
Din cei peste 100 de copii câți erau în Lidice în ziua când trupele Wehrmachtului au înconjurat satul, după război s-au întors acasă doar 17. Numărul total al victimelor din Lidice în cel de Al Doilea Război Mondial este de 339 de persoane: 173 de bărbați executați pe 10 iunie 1942 în sat; șapte femei și 19 bărbați executați la 16 iunie 1942 în Praga; 49 de femei exterminate în lagărul de la Revensbrück; trei femei ucise în marșul morții și cei 88 de copii masacrați în lagărul Chełmno. Peste două treimi din populația satului.
Cât privește însă numărul morților din Boemia și Moravia, rezultat din dorința lui Hitler de a răzbuna moartea lui Reinhardt Heydrich, el este de aproximativ 1300. Printre ei se numără rude ale partizanilor din Rezistența cehă și susținători ai lor, elite cehe suspectate de lipsă de loialitate și victime conjuncturale, precum cele din Lidice.
Acuzația că sătenii din Lidice i-ar fi ascuns pe asasinii lui Heydrich s-a dovedit ulterior a fi fost falsă.
Surse:
Renata Hanzlikova (2009) Lidice before, Lidice after. Praga: VeEGA-L.
Miloslava Kalibova (2003) Lidice. Broșură a Memorialului Lidice.
Wikipedia
