Desi are “in spate” o opera stiintifica impresionanta, cu studii postdoctorale in Canada, SUA si Germania, publicand mai mult de 200 de lucrari (470 de citari ISI!) in tara si in strainatate, Petre T. Frangopol si-a dobandit notorietatea mai ales in ultimii ani, datorita unei activitati secundare, dar pe care a exercitat-o cu fervoare, nedisimulata placere si tenacitate: jurnalistica. Temele i-au fost familiare: politica stiintei, starea tot mai precara a cercetarii romanesti, reforma invatamantului, sistemul de atestare si promovare a valorilor, maculat de dominatia unor clanuri imbatranite in rele, orizontul (de fapt, lipsa de orizont) oferit(a) tinerilor specialisti si temeiurile exodului lor. Lesne de imaginat ce a avut si are de infruntat. Si-a castigat multi sustinatori si, inevitabil, nu putini adversari, ultimii fiind confortabil instalati in pozitii importante. N-a cedat nimic din convingerile sale, n-a abdicat niciodata. Afabil, dar intransigent, Petre T. Frangopol are multumirea – mai rara la un jurnalist profesionist – de a vedea ca in domeniile, care au facut obiectul analizelor sale, lucrurile incep sa se schimbe in directia cea buna. Si cum invatamantul si cercetarea vor stabili in mod hotarator locul Romaniei in viitorul imediat, putem spune linistiti ca Petre T. Frangopol a servit interesul national cu mai mult folos decat cei care il invoca zilnic pentru a-l neglija, insa, clipa de clipa.
Adaug inca un amanunt, pentru cei care nu-l cunosc personal pe distinsul profesor si care, citindu-i articolele atat de taioase, si l-ar putea inchipui ca pe un personaj posomorat si fioros. Ei bine, Petre T. Frangopol este un om fermecator, care isi infrunta surazator anii – deie-i Domnul cat mai multi! – cu un optimism molipsitor si cu deliciile unui hedonism bine temperat.
