Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Strategia de manipulare a oponenților Referendumului pentru Căsătorie, demontată

Schițăm, în cele ce urmează, principalele coordonate ale strategiei de manipulare folosită împotriva Referendumului pentru clarificarea definiției Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie în Constituția României.

Share

Rl online 0 comentarii

Actualizat: 02.10.2018 - 13:59

DE LA TEORIA CONSPIRAȚIEI ȘI DEMONIZAREA ADVERSARULUI, LA CERȘIREA MILEI

De asemenea, prezentăm câteva dintre tacticile de manipulare pe care le vedem, zilele acestea, larg folosite în campania mediatică dusă împotriva inițiativei cetățenești susținute de trei milioane de români. Precizăm că o astfel de strategie și tehnicile asociate cu ea sunt profund lipsite de onestitate – ele conduc la o falsificare a percepției unei părți a opiniei publice asupra realității, maschează intențiile adevărate ale celor care le folosesc, și promovează, prin intermediul falsului și al manipulării, o serie de inginerii sociale extrem de dăunătoare pentru întreaga societate.

OBIECTIVUL:

Tabăra „progresistă” activată pe tema Referendumului avea două variante de răspuns la inițiativa Coaliției pentru Familie: implicarea în cadrul dezbaterii și a votării pentru a-și face conturată poziția și pentru a căuta să-și crească numărul de aderenți; sau sabotarea acesteia pentru a distruge orice șansă de dezbatere și tranșare instituțională, democratică, a temei. Evident, au optat pentru obiectivul sabotării, care nu constă într-un simplu protest prin retragere, ci dimpotrivă, înseamnă o implicare într-un război propagandistic de gherilă pe principiul scopul scuză mijloacele și orice servește cauzei este folosit, indiferent de gradul de falsitate, abjecție și manipulare conținut.  În acest sens, strategia #boicot nu este chiar boicot, care de multe ori se rezumă la un refuz de participare, ci este mai degrabă o strategie deliberată de trolling la scară uriașă prin bruiaj, incitare, polarizare, defăimare, adică prin adoptarea unui comportament anti-civic și anti-cetățenesc, lipsit cu totul de fairplay.


STRATEGIA:

I. Se pornește la demonizarea adversarului

Inițiativa de apărare a Căsătoriei ca fiind uniunea între un bărbat și o femeie, ca bază solidă pentru creșterea și educarea copiilor noștri, este asociată cu evenimente sinistre din istorie: de exemplu, Holocaustul împotriva evreilor.

În fapt, să asociezi apărarea Căsătoriei între un bărbat și o femeie cu Holocaustul este:

– O deformare grosieră a punctului de vedere al celor care apără Căsătoria dintre un bărbat și o femeie;

– O minimalizare și o aruncare în derizoriu a suferinței evreilor în Cel de-al Doilea Război Mondial și de-a lungul istoriei.  Așadar, este o poziție profund antisemită.

II. Se produc teorii ale conspirației

Se creează un dușman fictiv – creștinii, conservatorii, societatea „tradițională”, toți cei care susțin definiția Căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie.

Aceștia sunt prezentați drept cauza diverselor disfuncționalități și probleme (reale) cu care se confruntă societatea: de exemplu, violența domestică din familia „tradițională” sau violența din comunitățile gay.

Activiștii homosexuali Patrick Letelier și David Island arată în „Men Who Beat Men Who Love Them” următoarele: „probabilitatea actelor de violență în cuplurile gay este matematic dublă față de cuplurile heterosexuale… credem că 650.000 de bărbați gay sunt victime ale violenței domestice în fiecare an în Statele Unite.”

III. Se creează sindromul de cetate asediată

Se produc și se exacerbează emoții noi - dezgust, neîncredere, superioritate, dispreț, ură față de oricine susține o poziție creștină sau conservatoare.

Oricine ridică orice fel de obiecție rațională față de propaganda activistă este catalogat drept „homofob”, „creștinopat”, „rasist”, „nazist”, „reacționar”, „retrograd”, „din Evul Mediu”, „de partea greșită a istoriei”.

IV. Se trece la intimidare și la violență

Interpretată ca reacție justificată pentru a apăra „comunitatea LGBT” și ca o confirmare a existenței reale a dușmanului fictiv și a conspirațiilor și agresiunilor de care acesta se face vinovat.

În fapt, sunt documentate numeroase acte de agresiune și de intimidare împotriva creștinilor și a tuturor celor care nu acceptă, fără rezerve, propaganda activistă.

Exemple: linșajul pe platformele online a fostului CEO al Mozilla, Brendan Eich, obligat să demisioneze deoarece a susținut, printr-o donație privată, un ONG din California care milita pentru păstrarea nealterată a definiției Căsătoriei între un bărbat și o femeie; cazul Kim Davis, funcționara de stare civilă trimisă la închisoare pentru că a refuzat să semneze un certificat de „căsătorie” între doi bărbați; atacurile activiștilor homosexauliști ACT-UP asupra Catedralei Sf. Patric din New York din 1989 și 1990 –  au atacat enoriaşii, au întrerupt slujba cardinalului John O’Connor, au profanat Sfintele Taine, pe care le-au aruncat pe jos şi le-au călcat în picioare. Pe pancarte erau scrise lozinci precum „Maria ar fi trebuit să facă avort”, „Moarte Bisericii”, şi alte blasfemii pe care nu le voi reproduce aici.

V. Se creează o narațiune și o mitologie a homosexualității

Se pretinde că respectiva stare de fapt, de pildă dorința unor căsătorii sau a unor parteneriate civile homosexuale în societate, era preexistentă.

Dimensiunile „comunității gay” sunt mult exagerate – cifra indicată de lobby-iși este de 10%, o cifră de zece ori mai mare față de realitatea de 1-2%. Pasiunea ideologică și numărul susținătorilor sunt și ele mult exagerate.

Realizările unor artiști cunoscuți ca fiind homosexuali sunt puse pe seama „orientării” lor sexuale, și nu a talentului sau a muncii acestora – s-a ajuns să se spună că până și Michelangelo ar fi fost „gay”, de aici geniul acestuia. Argumentele: ar fi folosit modele masculine pentru a studia anatomia feminină; în fapt, Michelangelo a dus o viață castă, iar relația cu tânărul nobil Tommaso de'Cavalieri a fost una paternă.  

Homosexualitatea eroică: activiștii susțin, fără dovezi, că ar fi existat o delegație de homosexuali care ar fi participat / contribuit la Marea Unire de la 1918; sau că 300 de eroi spartani care au ținut piept perșilor la Termopile ar fi fost homosexuali. Punerea geniului artistic și a curajului pe seama preferinței sexuale a cuiva.

În consecință, legalizarea unor proiecte de căsătorii și de parteneriate civile și de căsătorii „gay” sau între mai mulți parteneri (cum se întâmplă deja în Belgia, Brazilia și Olanda) și chiar a poligamiei este interpretată ca legitimă din punct de vedere democratic.

VI. Se deformează, cu orice preț, poziția adversarilor din tabăra apărătorilor Căsătoriei 

Poziția nu este niciodată prezentată ca atare și combătută în mod direct.

Orice confruntare rațională cu această poziție este evitată. În schimb, discuția este dusă pe o pantă emoțională, se exacerbează caracterul de „victimă a discriminării” a „comunității LGBT”, iar cei care ridică obiecții față de obiectivele propagandei activiste sunt descriși drept „agresori” și chiar asimilabili cu teroriștii (cazul EDO/Mark Spencer, în Marea Britanie).

Dacă, de exemplu, vei spune: „noi apărăm familia, care e nucleul de bază al societății, în fața unor inginerii sociale ale căror consecințe nu le-a analizat nimeni cu atenție” și „aceste inginerii sociale și această propagandă agresivă fac rău tuturor, inclusiv comunității homosexuale”, argumentele vor fi combătute cu aceleași sloganuri: discursul urii, discriminare, îndemn la ură, rasism, le negați homosexualilor „drepturile naturale” (în fapt, invocarea „drepturilor naturale” în acest caz reprezintă un sofism).

Confruntarea deschisă cu poziția conservatoare va fi evitată, în timp ce sloganurile despre „discursul urii” și „discriminare” vor fi repetate la nesfâșrit, pe principiul că o minciună repetată suficient de des se transformă într-un adevăr.

TEHNICILE DE MANIPULARE:

Argumentul „strawman” – omul de paie

Este o eroare logică bazată pe denaturarea opiniei oponentului. Când construiești un om de paie, reformulezi opinia oponentului astfel încât să fie mai uşor de combătut. Un asemenea argument are două obiective: să convingă un anumit public şi să distragă atenţia de la argumentul iniţial al oponentului; în fapt, argumentul iniţial nu este refuzat.

Argument: Întemeierea unei familii trebuie să se facă pe o fundaţie solidă, care este angajamentul reciproc bazat pe complementaritatea biologică, emoţională şi psihologică dintre un bărbat şi o femeie, instituționalizând astfel un tip de relație care contribuie la propășirea societății umane în general și a statului respectiv în special. Iar educarea celor imaturi trebuie protejată prin ceva îndelung răbdător şi de durată. Este concluzia comună la care a ajuns întreaga omenire, în toate timpurile; şi tot bunul simţ din lume se află de partea ei.

Omul de paie: Referendumul este împotriva homosexualilor (FALS); Referendumul e despre o problemă care nu e relevantă pentru România, altele sunt problemele economice şi sociale ale ţării (FALS – problemele importante se pot rezolva și în paralel); Referendumul este împotriva mamelor singure (FALS); Referendumul are ca scop „să ne fure dreptul la avort” (FALS – nu are nici o legătură); Referendumul este o provocare gratuită, în condițiile în care nimeni în România nu a vorbit până acum despre parteneriate sau căsătorii gay (FALS – șase propuneri de legi pentru parteneriate civile incluzând persoane de același sex au fost depuse, până în prezent, în Parlamentul României).

Argumentul „bait and switch”

Este o formă de fraudă folosită în dezbateri, în care prezinți unei anumite audienţe un argument care este în mod cert adevărat, apoi prezinţi un alt argument care e fals dar este legat de primul, şi „vinzi” în acest fel şi al doilea argument ca fiind adevărat.

Un exemplu clasic de bait and switch ar fi: iată, iPhone 8 e mai bun şi mai performant decât iPhone 7 şi orice tehnologie nouă e mai bună decât tehnologia veche; de aceea şi orice idee nouă va fi mai bună decât orice idee veche. 

Dar nu e adevărată în lumea ideilor – ideile noi nu sunt musai mai bune decât alea vechi; să crezi asta ar fi ca şi cum ai crede că joi e mereu mai bun decât miercuri. Testul ideilor e confruntarea lor cu alte idei, confruntarea cu istoria şi confruntarea cu realitatea; noutatea, luată ca atare, e cu totul irelevantă. Când spui că societatea a progresat în plan tehnic, și apoi că a progresat și în plan moral deoarece unele elite promovează acum căsătoriile homosexuale – asocierea celor două forme de „progres” este ilicită și nu validează, în nici un fel, faptul că o căsătorie între două persoane de același sex ar fi, în fapt, o dovadă de progres moral.

Default Bias – Eroarea de a spune că o situație trebuie acceptată doar pentru că există în acest moment (exemplu: dorința homosexualilor de a se căsători există în societate, deci ar trebui recunoscută prin lege), sau a spune că orice altă alternativă e nebunească, de negândit, imposibilă, sau presupune un efort prea mare, cheltuială, stres, risc la schimbare (exemplu: Referendumul pentru Căsătorie e prea scump, deci nu ar trebui organizat). 

Argumentul motivului – Eroarea de a declara un punct de vedere sau un argument drept invalide doar pentru că intențiile celor care formulează adevărul ar fi considerate de alții ca fiind malefice. De exemplu: pentru că activiștii pro-căsătorii homosexuale consideră malefică Coaliția pentru Familie, iar Coaliția pentru Familie dorește să definească în Constituție Căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie, rezultă că nu trebuie definită în Constituție căsătoria între un bărbat și o femeie. Creștinii fac apel la argumentul dreptului natural pentru definirea căsătoriei ca fiind doar între un bărbat și o femeie, activiștii homofili consideră creștinii ca fiind bigoți – rezultă că o căsătorie nu trebuie să fie doar între un bărbat și o femeie, deoarece un grup religios foarte vast este etichetat de unii activiști ca fiind „bigot”. 

Nihilism – respingerea oarbă a ceea ce există în favoarea a ceea ce ar putea să fie; tendința infantilă de a vedea anarhia, haosul și dezordinea într-o lumină romantică. Romantismul „revoluției permanente” și al schimbării de dragul schimbării. De exemplu: militanta LGBT Masha Gessen care spune că instituția Căsătoriei e o instituție „patriarhală” și expirată care trebuie desființată în întregime. În realitate, instituția Căsătoriei e o instituție fundamentală a societății, iar desființarea ei ar duce la anarhie și la disoluție socială și morală. 

Argumentul Ad Hominem – refuzul unui argument prin atacarea intelectului, a moralității, a calificării profesionale, a caracterului sau a reputației oponentului. De exemplu: „e o persoană atât de malefică, astfel încât nu putem crede nimic din ceea ce spune”; „e un homofob / fascist / creștinopat, astfel încât nu are rost să ascultăm ceea ce spune”.  

Raționamentul circular – Dacă A e din cauza lui B, atunci și B este din cauza lui A. Să spui că ceva e adevărat prin repetarea aceleiași afirmații în cuvinte diferite. De exemplu: „Căsătoria între un bărbat și o femeie nu trebuie susținută deoarece este susținută de malefica organizație Coaliția pentru Familie. De ce? Deoarece Coaliția pentru Familie este malefică, susținând căsătoria între un bărbat și o femeie.” 

Eroarea emoțională – emoțiile, pornirile și sentimentele sunt un argument solid pentru că sunt înnăscute, nu țin de voința omului și deci nu pot fi nici criticate. În realitate, emoțiile sunt de natură cognitivă, și nu sunt înnăscute. Exemple: dacă doi oameni „se iubesc”, înseamnă că ar trebui să primească și dreptul să se căsătorească (în fapt, instituția căsătoriei nu este fondată pe sentimentul iubirii).

Pe baza acestei falaciozități, un răspuns formulat în termeni civilizați, un răspuns rațional prin care un argument este refuzat este pus în termeni de „prejudecată”, „bigotism”, „sexism”, „homofobie” sau „hate speech – discurs al urii”. Orice reacție față de o formă de propagandă e calificată drept „homofobie” sau „hate speech – discurs al urii”. 

Trebuie spus și că o căsătorie NU este legiferarea unei relații de iubire. Statul nu poate să legifereze o realitate subiectivă, deoarece aceasta nici nu poate fi constatată și confirmată în mod obiectiv.

O relație de iubire prin ea însăși, manifestată adesea prin concubinaj sau parteneriate hetero- sau homosexuale, nu implică neapărat și angajamentul de a contribui la propășirea societății prin nașterea de urmași. Aceste tipuri de relații pretind beneficii sociale, deși nu se bazează pe asumarea responsabilității și fidelității pe termen nelimitat, pe un angajament ferm și solemn de a construi o relație solidă, consolidată și prin nașterea de copii, care aduce beneficii societății.

„Argumentul iubirii” conduce în mod logic și obligatoriu la legalizarea poligamiei, poliamoriei, chiar a pedofiliei (sub numele de efebofilie – relații sexuale cu copii între 12 și 16 ani). Dacă două persoane de același sex au dreptul să se căsătorească, de ce să nu aibă acest drept trei persoane de același sex? Sau mai multe? De ce să nu fie legală bigamia sau poligamia?

Argumentum ad Baculum sau „apelul la băț” – Eroarea de a demonstra că ai dreptate prin forță, violență și intimidare, prin amenințări și punerea în practică a amenințărilor. E una dintre tehnicile predilecte folosite de propaganda activistă – de exemplu, de organizații precum ACT-UP. Tehnicile de intimidare ale ACT-UP au fost „celebrate” recent în filmul „120 BPM”, la care au fost duși „cu școala” 100 de liceeni din București. Relevanța acestui film nu stă în faptul că a câștigat sau nu un premiu la Cannes, ci trebuie semnalat faptul că procedeele ACT-UP, unele dintre ele descrise în film, sunt procedee de intimidare violente, para-politice și inacceptabile în spațiul public. 

Falsul factor dominant – eroarea de a selecta un singur factor dintr-o serie de factori care influențează o realitate complexă și de a spune că acest factor este factorul dominant care determină un fenomen negativ. De exemplu: faptul că creștinii și conservatorii ne spun că legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex va duce la adopțiile de copii pentru cuplurile de același sex, la legalizarea relațiilor poliamoroase și a poligamiei, la re-definirea naşterii de copii ca fiind esenţial artificială, deoarece şi cuplurile de lesbiene, apoi cele de homosexuali, şi chiar bărbaţii singuri au „dreptul” la un copil – acest fapt ne arată că creștinii și conservatorii au un discurs de tip totalitar, deoarece este specific discursurilor de tip totalitar să anunțe „apocalipse” care vor veni peste noi. Evident, pentru a stabili dacă un discurs este sau nu este de tip totalitar este nevoie de mai mulți factori – nu ne putem limita la un singur factor. 

Jumătatea de adevăr – eroarea de a selecta și de a prezenta, în mod conștient, doar dovezile care îți susțin propriul punct de vedere, spunând, tehnic, adevărul, dar omițând detalii-cheie pentru a sprijini o concluzie falsă. De exemplu: când organizațiile extremiste pro-LGBTQ își prezintă trecutul, susțin de obicei că toate protestele lor au fost „democratice” și „pentru o cauză bună”, și omit, în mod intenționat, să spună că au comis acte de vandalism, de intimidare, și acțiuni quasi-teroriste împotriva unor biserici și a unor preoți. 

Dog Whistle sau Fluierul pentru câini – repetarea unei fraze sau a unul slogan pentru a provoca reacția unei anumite părți a publicului care se va arunca, furios, asupra persoanei acuzate că ar fi comis o crimă reală sau imaginară. De exemplu: cuvintele „homofob”, „fascist”, „islamofob”, „creștinopat”, „xenofob” sau chiar „discriminare” vor provoca o reacție imediată și irațională a unei părți a establishmentului liberal-progresist. Vorbesc despre acel tip de reacție în care orice argument pe care apărătorii părții acuzate îl vor invoca va fi ignorat din oficiu, și va conta doar furia – un linșaj mediatic în care „criminalul” va fi ars pe rug. 

Discurs echivoc – tehnica de a nu defini, în mod intenționat, termenii pe care îi folosești, și de a folosi, în mod intenționat, termeni într-un sens vag sau impropriu. De exemplu, cuvântul „familie” este folosit într-un context impropriu atunci când se spune că Referendumul pentru familie încearcă redefinirea și restrângerea conceptului de familie în Constituția României. Ȋn realitate, Referendumul se referă la definirea clară a Căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie. Sau: cuvântul „discriminare” este folosit în sens impropriu în tot felul de contexte – când discriminare înseamnă, în fapt, să nu acorzi cuiva șanse egale într-un context de egalitate; cuvântul „homofobie” înseamnă frica irațională față de comportamentele homoerotice; în realitate, cuvântul este folosit pentru a eticheta și înfiera pe oricine care se opune propagandei LGBTQ.

Tehnica „Marii Miniciuni” – tehnica de a repeta o minciună, o eroare, un slogan, un nonsens sau o jumătate de adevăr la nesfârșit în diferite forme, mai ales în mass-media, până când devine parte a discursului cotidian, iar oamenii îl acceptă fără să mai ceară vreo dovadă. Uneori, cu cât mai gogonată și mai evidentă este Marea Minciună, cu atât mai credibilă va părea aceasta unui public dornic să o creadă – în special dacă acesta e deja iritat sau revoltat din alte motive. De exemplu: întreaga propagandă a activiștilor repetă la nesfârșit sloganuri, erori și jumătăți de adevăr care NU se bazează pe studii sociologice și pe date științifice concludente. Argumentele sunt emoționale și se bazează, în cea mai mare parte, pe un discurs al urii împotriva „creștinopaților”, a „bigoților din Evul Mediu”, a unui grup majoritar care s-ar face vinovat pentru toate problemele anumitor minorități și chiar pentru problemele societății în general. 

Analogia falsă – tehnica de a face o comparație sau o analogie între lucruri care nu pot fi comparate. De exemplu: discriminarea persoanelor homosexuale cărora nu li se acordă dreptul de a se căsători este la fel ca discriminarea în istorie a persoanelor de culoare, cărora nu li se acorda dreptul de a se căsători cu albii. Argumentul este fals, pentru că cele două situații nu sunt în niciun fel comparabile. 

„Supa de alfabet” – folosirea unor termeni tehnici, acronime, abrevieri, a unui jargon pentru a reduce la tăcere, induce în eroare sau a impresiona publicul. Întâlnită în special în discursul „despre toleranță”. Toleranța este, în fapt, o virtute creștină, și înseamnă să accept opinia altcuiva, să coexist cu ea, chiar dacă nu sunt întru totul de acord cu ea, în limitele rațiunii și ale bunului simț. Nu înseamnă însă că trebuie să accept orice opinie, chiar dacă este irațională sau chiar dacă aceasta ar putea avea consecințe și urmări negative3 grave asupra societății.

„Adevărul Alternativ” – negarea faptului că există un adevăr absolut. Hannah Arendt scria în „Originile totalitarismului”: „Subiectul ideal al unei dictaturi totalitare nu este doar nazistul convins sau comunistul trup și suflet, ci orice om pentru care distincția dintre fapte și ficțiune, dintre adevăr și neadevăr nu mai există”. Jurnalista Leslie Grass scria în 2017: „Există cineva în viața dvs. care insistă că s-au întâmplat lucruri care, în fapt, nu s-au întâmplat, sau care are o variantă total diferită asupra unor întâmplări unde dvs. cunoașteți foarte bine care sunt faptele? Este o formă de control psihologic și o întâlnim foarte frecvent în familiile care au probleme cu consumul de narcotice sau probleme grave de comportament”. Prezentarea acestor „fapte alternative” e o tehnică de manipulare foarte puternică ce are rolul să te dezechilibreze, să „controleze povestea” și să „te facă să crezi că ești nebun”. E cel mai clar semn că ai de-a face cu o persoană sau cu un grup în care nu poți să ai încredere. 

De exemplu: rescrierea istoriei din perspectiva proletcultistă, în anii 50 – Eminescu promova lupta de clasă prin poezia „Împărat și Proletar”; mitologizarea homosexualității – narațiunea cu delegația de „homosexuali” care ar fi participat la Marea Unire. 

Apelul la concluzie – un argument sau o dezbatere ar trebui duse mai repede spre o concluzie, indiferent cât de problematic este acel argument. Dacă nu o facem, chestiunea va rămâne în aer, ceea ce este de neconceput, deoarece oamenilor care sunt afectați, „victimelor”, li se va nega o concluzie.

De exemplu: nu avem timp să așteptăm să apară studii sociologice relevante despre evoluția copiilor adoptați în familii cu ambii părinți de același sex, de aceea trebuie să le acordăm homosexualilor dreptul de a adopta copii încă de pe acum, ca să nu-i „discriminăm”.  

Apelul la natură: tot ce e natural este bun, e sănătos și este benefic. De exemplu: homosexualitatea se întâlnește în natură, prin urmare homosexualitatea este naturală, sănătoasă și benefică. Pe aceeași linie putem argumenta: canibalismul se întâlnește în natură, prin urmare canibalismul e natural, sănătos și benefic – și ar trebui legalizat. 

Apelul la milă – Eroarea de a îndemna publicul să țină cu cel aflat într-o poziție de inferioritate sau minoritară, indiferent de chestiunea care se discută. De exemplu: nu aveți nici un fel de empatie față de homosexuali, nu înțelegeți greutățile prin care trec homosexualii, din moment ce le refuzați căsătoria și dreptul de adopție.

Este foarte adevărat că este nevoie de multă înțelegere și de multă compasiune pentru homosexuali – dar asta nu are nici o legătură cu natura discuției despre Căsătorie, care trebuie să privească ce este, în fapt, instituția căsătoriei, așa cum a existat ea în istoria omenirii. Iar acordarea „dreptului la căsătorie” nu va rezolva problemele inerente cu care se confruntă comunitățile homosexuale – de exemplu, violența domestică foarte ridicată în cadrul cuplurilor de același sex dovedită chiar de studiile semnate de activiști LGBTQ sau speranța de viață cu 20 de ani mai scăzută, în cazul bărbaților homosexuali, față de bărbații straight (a cărei cauză principală este infectarea cu HIV). 

Concilierea – „Nu te certa cu ei, dă-le ce vor și ne vor lăsa în pace și își vor vedea de treaba lor, să nu facem un scandal care nu e necesar; este mai ieftin și mai ușor decât să trecem prin procese și prin tribunal”. Acest comportament încurajează, în fapt, bullying-ul, actele de vandalism, acțiunile quasi-teroriste pe care le vedem, de pildă, la unele așa-numite grupuri pentru „civil rights”, precum Black Panther Party și ACT-UP. Grupuri cunoscute pentru atacuri violente asupra cetăţenilor de culoare, a poliţiştilor, a preoţilor, pentru profanarea unor biserici şi distrugerea unor monumente religioase şi culturale, şi pentru folosirea unor metode quasi-teroriste pentru intimidarea adversarilor politici.

Argumentul ignoranței – Eroarea că, dacă nu știm dacă o afirmație este adevărată sau falsă, ea trebuie să fie falsă. De exemplu: creștinii nu vor putea niciodată să demonstreze că Dumnezeu a creat lumea, de aceea Dumnezeu nu a creat lumea; nimeni nu va putea să demonstreze că l-a văzut pe / a vorbit cu Dumnezeu, de aceea Dumnezeu nu există. 

Confuzia informației aflate la îndemână – E mai degrabă un fenomen psihologic; eroarea de a acorda importanță informației care este la îndemână sau în fața ochilor, și de a minimaliza datele și studiile consistente pe o anumită temă. De exemplu, deși Coaliția pentru Familie a demontat, încă de acum trei ani, toate falsele acuzații care i se aduc, o parte a publicului încă vehiculează povești puse la dispoziție de propaganda activistă, deoarece acestea sunt ușor accesibile în spațiul mediatic și permanent vehiculate de o parte a presei pe care o frecventează acest public.  

Eroarea „trendului” – eroarea de a spune că, deoarece „toată lumea” sau „majoritatea” adoptă un trend, acest trend trebuie să fie adevărat și bun. De exemplu: majoritatea țărilor occidentale civilizate au legalizat căsătoriile homosexuale și adopțiile, de aceea și noi ar trebui să le legalizăm. 

Concluzii:

Stuctura propagandei activiste implică: demonizarea adversarului, construirea unor teorii ale conspirației, sindromul cetății asediate, intimidarea adversarului, crearea unei narațiuni și a unei mitologii a homosexualității, deformarea poziției preopinenților din tabăra apărătorilor Căsătoriei.

Se evită, cu orice preț, confruntarea directă cu poziția adversarului, pe un teren rațional. Adevărul nu este de partea activiștilor și a propagandiștilor, așadar, dacă această confruntare ar avea loc, în mod onest și în condiții corecte, propagandiștii ar pierde, în mod inevitabil.

Singurele instrumente pe care activiștii le au la dispoziție sunt, așadar, propaganda, emoționalitatea, deformarea permanentă a faptelor și a adevărului, demonizarea și intimidarea adversarilor.

Tehnicile de manipulare sunt variate; trei dintre cele mai folosite sunt „omul de paie”, argumentul „bait and switch” și vina prin asociere.

Este foarte important să cunoaștem și să prezentăm opiniei publice aceste tehnici din două motive: în primul rând, deoarece, o dată demontate, ele își vor pierde din eficacitate. Iar prezentarea manipulărilor arată în mod clar faptul că propagandiștii nu luptă de pe poziții oneste, că adevărul NU este de partea lor.

Comentarii

loading...