239 de persoane din Galati si comuna tulceana Grindu au murit pe data de 10 septembrie 1989, dupa ce nava de pasageri "Mogosoaia” a fost lovita de un convoi de barje bulgaresc.
"Stateam jos, pe banca, langa mama si sora mea. Tata era sus, cu prietenii lui. La momentul acela n-am simtit decat ca nava s-a lasat usor intr-o parte. Usor, nu tare… si a revenit. Lumea s-a ridicat sa intrebe ce s-a intamplat, dar a urmat o a doua balansare, de data asta mult mai puternica, si pasagerul nu si-a mai revenit. Lumea a alunecat pe punte, dar m-am apucat instinctiv de o bara de sustinere aflata langa mine. Deodata geamurile au bufnit si apa a intrat peste noi. Crestea, si tot crestea… lumea innebunita… eu m-am tinut in continuare de bara. Doamne, ce era acolo! Eu am urcat pe bara tot mai sus, pana am ajuns cu capul la tavan. Pana cand apa mi-a ajuns la gura. Nu aveam ce sa fac decat sa iau o gura de aer si sa-mi tin respiratia. Nu m-am gandit la moarte… la ce se intampla… la ai mei… nu am avut timp. Doar mi-am tinut respiratia si apa m-a acoperit repede. Mi-aduc aminte ca imediat chiar am deschis ochii in apa. Sa vad… Deasupra capului meu se afla o fereastra. Din cauza presiunii, la scurt timp aceasta a pocnit, iar curentul format m-a tras afara. Stiu ca am incercat sa inot, iar cineva aflat pe barja mi-a aruncat un cablu electric si m-a tras.” Este marturia lui Cristian Cristea. In 1989, avea 12 ani. Abia-i implinise pe 7 septembrie. Mergea impreuna cu familia sa – mama, tata si sora mai mica – la bunici, in localitatea tulceana Grindu, atunci cand tragedia s-a intamplat.
Cosmarul a durat trei minute
Duminica, 10 septembrie, 1989. La ora 08.00, vasul "Mogosoaia”, cu peste 240 de persoane la bord, trebuia sa ridice ancora din Portul Galati. Ceata era insa prea groasa, iar plecarea a fost amanata cateva minute. La putin timp dupa ce s-a desprins de uscat, pasagerul s-a trezit fata in fata cu un convoi de barje bulgaresc. Unii spun ca in locul blestemat ceata era foarte deasa, altii sustin ca vizibilitatea permitea efectuarea unor manevre. Comandantul Ion Postolache a incercat sa evite in ultima clipa impactul, dar pasagerul a fost lovit in plin. Apa a inundat rapid nava, iar "Mogosoaia” a inceput sa se duca la fund. Cativa oameni au reusit sa se salveze. Unii s-au aflat chiar in fata, la prova. Cand au vazut ca se produce inevitabilul, au sarit pe barjele bulgaresti. Eugen Malihen, de patru ani, se afla impreuna cu toata familia lui pe vapor. Atunci cand vasul a inceput sa se scufunde, tatal sau a venit si i-a aruncat un bidon de plastic gol spunandu-i sa se agate de el, dupa care s-a intors sa-si salveze restul familiei. Baiatul asa a facut si astfel a putut fi recuperat de marinarii bulgari de pe barje. Ceilalti s-au dus o data cu pasagerul.
Vaporul s-a rasucit de mai multe ori inainte sa se duca la fund. Totul a durat circa trei minute. Oamenii spun ca in acele trei minute Dumnezeu nu a fost cu ochii pe pasagerul "Mogosoaia”.
Nu au bani de cruce
Sambata, 10 septembrie, 2005. In cimitirul din Grindu sunt cateva de persoane. Aprind lumanari la mormintele rudelor si dau pomeni in amintirea lor. Familia baietelului de patru ani, Eugen Malihen, ocupa o intreaga alee. "Aleea Malihen” i se spune si numara noua morminte. Se vorbeste in soapta, iar undeva in fundal se aude vocea unui preot. Din 1992 primarul Costica Sbarciog a inceput sa stranga fonduri pentru inaltarea unei biserici cu hramul "Nasterea Maicii Domnului”. Abia anul acesta s-a tinut prima slujba aici. Oamenii au vrut o cruce pe malul Dunarii, in dreptul locului in care s-a petrecut tragedia, dar a ramas doar un vis. "Nu avem bani. Oamenii s-au mai rarit si au inceput sa uite tragedia de acum 16 ani. Am fost la Galati impreuna cu 30 de persoane, unde s-a ridicat un monument in amintirea victimelor”, spune Costica Sbarcea, primarul comunei Grindu.
De 16 ani, nici o nava nu mai circula de la Galati la Grindu. Doar cimitirul, gandurile rudelor victimelor si amintirile supravietuitorilor mai amintesc de teribilul accident.
