Azi, calendarele crestine marcheaza sarbatoarea “Taierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezatorul” ca zi de post. Isus Cristos l-a considerat pe botezatorul sau in apa Iordanului (primul om din istorie care l-a recunoscut ca Mantuitor si a vazut Duhul Sfant deasupra crestetului sau sub forma unui porumbel) cel mai mare dintre profeti: “Va spun ca dintre cei nascuti din femei nu este nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul”. Ioan era fiu al preotului Zaharia si al Elisabetei, nascut la batranete. Nasterea lui Ioan se intrepatrunde semnificativ cu Buna Vestire a Nasterii Mantuitorului.
A trait multi ani ca un pustnic si a propovaduit in pustiu venirea lui Mesia, iar cand regele Irod Antipa a divortat de prima sa sotie, indragostindu-se de Irodiada, sotia fratelui sau Filip, intransigentul Ioan il cearta cu vehementa si curaj. Irod il intemniteaza, planuind sa-l ucida. La un ospat la palat, tulburat de betie, Irod se lasa vrajit de dansul pacatos al Salomeei, fiica Irodiadei, si ii promite adolescentei desfranate ca-i va implini orice dorinta. Sfatuita de Irodiada, Salomeea ii cere regelui capul proorocului Ioan. Desi ingrozit de cerere, Irod s-a tinut de cuvant si i-a daruit Salomeei capul lui Ioan pe o tipsie. Se spune despre Irod ca n-a mai avut niciodata liniste dupa aceea si, impreuna cu Irodiada, au fost alungati de pe tron si au murit in chinuri.
Desi ingropat de Irodiada departe de trup, de teama invierii, Capul Sf. Ioan a fost descoperit in anul 453 in Siria, dus la Constantinopol in 954 si, apoi, in Franta, dupa 1204. Traditia noastra spune ca mana dreapta a Proorocului Ioan Botezatorul a fost daruita Sfantului Munte de catre voievodul Neagoe Basarab. Despre Ioan Botezatorul (care a avut puterea uluitoare sa renunte la orgoliul si gloria lumeasca de a fi considerat Mesia de catre contemporanii sai si sa le spuna ca nu el este Acela, ci e doar vestitorul adevaratului Fiu al lui Dumnezeu), eruditul preot profesor Ion Buga spunea intr-o predica tulburatoare: “Ioan ii da totul lui Dumnezeu. Capul este dimensiunea cu care omul depaseste universul. Omul depaseste universul lui cu un cap. E mai mare cu un cap. Omul este capul universului. Cititi Facerea!”.
